SOLEFALD - Red for Fire, an Icelandic Odyssey, Part I
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 18.10.2005 CASA DE DISCURI: Season of Mist 10.0
NOTA METALFAN: 8.5
NOTEAZA ALBUM: 10 voturi
Top 2005: #101 |
Solefald Componenta: Cornelius Jakheln – voci tipate, chitara, bass, samplere Lars Are „Lazare” Nedland – voci curate, claviaturi, orchestratie, baterie Invitati: Aggir Frost Peterson – voce Jormundur Ingi - voce Sareeta – vioara Liv Julianne Kostol – violoncel Kjetil Selvik – saxofon |
TRACKLIST: 01. Sun I Call02. Survival of the Outlaw03. Where Birds Have Never Been04. Bragi05. White Frost Queen06. There Is Need07. Prayer of a Son (Poem)08. Crater of the Valkyries09. Sea I Called10. Untitled |
Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, cineva cu dare de mana sa vie si sa imi inchida gura, caci da, am ascultat Red For Fire si nu dau semne ca mi-as reveni prea curand. Solefald intra fara nici urma de indoiala in categoria trupelor inteligente, caci trebuie spus ca nordul a dat si continua sa dea, pe langa splendide revelatii si o gramada de nenorociri cu pretentii de trupe, albume sau mai stiu eu ce naiba. Si mai poate fi inclusa si in categoria trupelor de sa-i zicem “metal extrem” altfel, alaturi de Emperor, Borknagar, Vintersorg, Peccatum, Arcturus, Ved Buens Ende, Ophtalamia, Mundanus Imperium, etc. Trebuie sa va marturisesc ca am ascultat toate albumele trupei cu foarte mare atentie si de fiecare data am fost luat prin surprindere sau prins pe picior gresit. Ce se intampla pe An Icelandic Odyssey Part I insa este nebunie curata. Cornelius si Lazare sunt mai sariti de pe fix decat credeam. E drept ca au promis ca vor reveni cu un album foarte apropiat de sound-ul viking metal and viking it is, dar aici este chintesenta spatiului viking. Muzica transcende absolut toate barierele impuse de stil, eticheta, chiar de bun simt si decenta si se ofera ascultatorului ca cea mai pura expresie e Nordului european. Daca cineva ar fi avut de conceput un album sonor care sa exprime Norvegia prin fiecare nota, probabil ca Red For Fire ar fi fost una dintre variantele cele mai inspirate. Desi nu mai e metal extrem decat pe alocuri, desi nu mai interactioneaza cu black metal-ul debutului decat tangential, Solefald ramane o trupa de metal rau. Vorbim insa despre o rautate rafinata, trecuta de nenumarate ori prin filtrul ratiunii, o dovada vie ca nu am inventat canoanele decat pentru ca cei curajosi sa aiba ce sfarama prin operele lor de tot felul. Cornelius si Lazare sunt doi curajosi, poate. Astfel, momente preluate parca din muzica preclasica, superbe pasaje de saxofon, o gramada de influente progressive metal si chiar si din metal-ul clasic isi dau mana pe aceasta minunata “odisee islandeza”, rezultatul fiind aproximativ 55 de minute impartite intre noua imnuri grandioase si un poem recitat, care reprezinta un moment de introspectie binevenit.
Sake Nota: 10
|
no no no...sake cred ca s-a lasat iar usor entuziasmat.un 8 e deajuns.nu exista aproape nici un element mai catchy in album si cu care sa ramai dupa ascultarea lui in minte.