KADAVAR - Rough Times

Pentru că „anii ’70” au durat doar 10 ani, muzica inventată în această perioadă extrem de fertilă – începută hippie şi terminată punk – merită explorată mai departe. Aşa că… welcome to stoner rock! Din păcate, multe dintre trupele asociate acestui revival nu reuşesc decât să reproducă fidel sunetul celor câţiva giganţi ai decadei respective, fără a aduce măcar un dram de originalitate. A le asculta este o plăcere vinovată, care degenerează repede în cruntă plictiseală.
Pentru mine, berlinezii de la Kadavar se încadrau perfect în acest tipar. Primele lor trei albume au toate ingredientele şi influenţele muzicale necesare. În plus, imaginea trupei este impecabilă: bărbi lungi – bifat, pantaloni strâmţi – bifat, cămăşi înflorate – bifat, ba chiar extra points pentru combinaţia plete + chelie + barbă lungă, nemaivăzută de la Mick Fleetwood încoace! Ce le lipsea, însă, erau nişte melodii care să-ţi rămână în cap şi pe care să le fredonezi, hodoronc-tronc, a doua zi, în drum spre serviciu. Mi se păreau doar nişte imitatori, prinşi într-un val care devine, din ce in ce, mai trendy.
Iată că, în ciuda opiniei mele, Kadavar au insistat şi, luna trecută, au scos al patrulea album, Rough Times. În trailerul-ul de la Nuclear Blast Records, cei trei membri ai trupei povestesc că şi-au schimbat studioul de înregistrare şi că au contribuit cu toţii la scrierea pieselor, pe care le-au înregistrat apoi după maxim trei repetiţii, ca să capteze pe album energia interpretărilor live.
Ei bine, de data asta, lucrurile au devenit, în sfârşit, serioase şi interesante. Kadavar sunt acum un amestec captivant de doom, proto-metal şi space-rock, în timp ce versurile lor sunt, în mare parte, inspirate de realitate. Rough Times sună ca un album rock din perioada tulbure a anilor ’68-’72, hiper-amplificat şi adaptat pentru perioada tulbure în care trăim azi.
Pe piesa Rough Times, trupa vorbeşte despre inadaptarea la societatea actuală „Your life, your rules / My life, my rules”, printr-o muzică ce sună a jam session între Sabbath şi Blue Cheer. Pe Skeleton Blues ne spune despre „Fake news / All confused / And I don’t know what I want” iar pe Hawkwind-iana Tribulation Nation despre „Deep frustration, a new sensation”.
Pe alte piese, precum Die Baby Die, Into the Wormhole, Vampires si The Lost Child (care ia o turnură superbă de la min 4:57), Kadavar se inspiră direct din universul alternativ de la finalul anilor `60, în care visul Flower Power este înlocuit de coşmarul Manson.
După atâta tensiune, Rough Times se încheie într-o notă poate prea liniştită. You Found the Best in Me este, pur şi simplu, un blues rock, mai mult Zeppelin decât Skynyrd sau un fel de Primal Scream pe steroizi, cu tot cu vocile aditionale feminine. Este urmată de A l'ombre du temps, un experiment cu versuri în franceză, oglinda ultimei piese de pe albumul precedent, Berlin (2015), Reich der Träume (preluare Nico).
Concluziile? Trăim vremuri grele, timpul distruge frumuseţea iar Kadavar au scos, în sfârşit, un album pe măsura bărbilor lor!

Gedi Nota: 9