PARADISE LOST - Shades of God
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 14.07.1992 CASA DE DISCURI: Music for Nations 8.5
NOTA METALFAN: 9.1
NOTEAZA ALBUM: 22 voturi
Top 1992: #5 |
Paradise Lost Componenta: Nick Holmes - voce Gregory Mackintosh - chitara Aaron Aedy - chitara Stephen Edmondson - bas Matthew Archer - baterie |
TRACKLIST: 01. Mortals Watch The Day02. Crying For Eternity03. Embraced04. Daylight Torn05. Pity The Sadness06. No Forgiveness07. Your Hand In Mine08. The Word Made Flesh09. As I Die |
Nu stiu daca si colegii mei de redactie carora le-au revenit albumele mai vechi Paradise Lost au simtit - ca si mine - cat de ciudat este sa asculti muzica facuta acum mai bine de zece ani, dupa ce saptamanal trebuie sa ascultam si sa recenzam albume noi. Mai bune sau mai proaste, asta conteaza mai putin. Ma refer aici nu la calitatea produsului final creativ ci la calitatea productiei. Este o diferenta izbitoare, mai ales cand urechea ta nu mai este obisnuita decat cu un sunet cristal, indiferent de cat de sclipitoare sau de fade sunt ideile muzicale. Dar trecand peste acest neajuns, sau poate tocmai datorita lui, dupa ascultari repetate si aproape obsesive, am reusit sa intru in atmosfera sumbra degajata de Shades Of God. Sa vedem. A trecut un an de la Gothic, album despre care n-are sens sa va mai povestesc si eu, din moment ce mai mult ca sigur Sake a reusit sa vi-l readuca in memorie. Britanicii sunt acum la cel de-al treilea album si canta impreuna de patru ani. Ideile capata un contur mai precis, tehnica muzicala se imbunatateste, Nick Holmes incepe sa isi cizeleze vocea. Muzica ia o turnura mai heavy, pe alocuri mai melodica, indepartandu-se incet incet de death. Se renunta la vocea feminina. Si ce este mai important, inca de pe acum se vede ca trupei ii place sa experimenteze, nu sa bata pasul pe loc. Poate ca la momentul respectiv lumea nu a realizat ce amploare va capata experimentul in viitoarele compozitii Paradise Lost. Insa privind retrospectiv, avand in minte si Icon, Draconian Times, One Second, Host si restul albumelor mai recente, putem vedea in Shades Of God o "declaratie de independenta" - n-o sa cantam niciodata la fel pe fiecare album chiar daca o sa pastram unele elemente de legatura, n-o sa ne pese de ce spun ascultatorii despre noi, o sa cantam asa cum ne place si o sa experimentam cat mai mult posibil. Asa vad eu Shades of God, dupa treisprezece ani de la aparitie - un album curajos, cu o muzica nu in totalitate reusita, dar cu niste piese remarcabile, compusa de o trupa pe cale sa se maturizeze.
Nebelhexa Nota: 8.5
|
buna nota acordata.nu e un highlight dar e un album de referinta in discografia paradise lost.