BARCODE - Showdown
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 26.07.2005 CASA DE DISCURI: Nuclear Blast Records 8.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 2 voturi
Top 2005: #56 |
Barcode Componenta: Butch - voce Dr. J - chitara Panter - chitara Snick - baterie Rookie - bas |
TRACKLIST: 01. Shots Out02. Rise to Dignity03. Showdown04. For What It’s Worth05. Fanatics06. End the War07. No Lust for Life08. Bad Standing09. Drinkslinger10. In the Pit11. Make My Day12. Padre Siffredi13. Game of the Lame14. Stressed15. Aggressive Grim Filthy16. I’m a Rebel |
Ascultand acest minunat album am realizat de ce nu folosesc cei de la Paradise Lost “the F word” in textele lor. Nu sta bine in gura oricui si nu merge chiar cu orice fel de muzica. Am vrut la un moment dat sa recenzez acest album la anu', ca poate cine stie, trupa nu mai scoate nimic nou pana in 2007 sau poate pur si simplu face accident cu autocarul, dar cand am vazut ca au un vocal pe nume Butch si amintindu-mi eu de cainele ala fioros dar prost din Tom si Jerry, man, nu m-am putut abtine. Deci, genial, man, nu poate fi nimic mai misto decat un disc cu multe piese scurte care dau un total de sub 40 de minute, alert, nervos, murdar, lipsit de finete, fara pic de solo dar cu riffan simplist la supergreu, fara armonii vocale si interpretat de muzicieni cu nume de bagabonti din filme gen Snatch. Ba chiar pe ceva piesa de la final apare si o curva care, spre deosebire de aia din albumul Nebelhexei (pe care l-a recenzat in update-ul trecut, cine mai citeste si site-ul stie la ce ma refer, cine nu sa puna mana sa il citeasca), mimeaza orgasmul la modul cel mai credibil si profesionist. In rest, man, avem de-a face cu toata pleiada de clisee ale genului hardcore, atat cele verbale ( fuck, motherfuckin', use, abuse, don't give a shit , etc.) cat si cele de imagine sau atitudine (blugi tociti, freze amestec 2 partzi pokemon si o parte britpop, bascheti la greu – murdari dar de firma, tricoul musai sifonat). Nu stiu daca tipii arata in realitate chiar asa, dar imi place sa imi inchipui ca nu au cum altfel. Surpriza cea mai bestiala vine pe finalul piesei Stressed unde vocea se vrea sensibila si umana, dar rezutatul este un fel de lalaiala gotica (din fericire scurta), pe o muzica punk/doom. Aproape Bauhaus man. Deci, man, punk/doom voi canta daca imi voi face vreodata trupa. Cu o abordare trv dar trista si texte despre dezolare si despre cat de nasol e sa fii plecat de acasa. Si despre ce groaznic e sa iti fie rau dimineata, cand ai vrea sa vomiti si nu poti. Si despre Mos Craciun care a spart la cazino toti banii de cadouri. No one mentioned, no one forgotten, you know who you are and so are we, fuck you! A-cu-sa-tion! Whacha gonna be? People like you, people like me, they ain't got no lust for life! Genial man, simt nevoia sa ma repet. Showdown mi se pare descrierea perfecta a unei seri petrecute intr-un club underground si mizer, umed si plin de igrasie, cu veceuri murdare si pustoaice bete de bere ieftina si acra, in compania unei companii fara rival. Caci viata-i ca o p**a , man, vorba lui tata. Unii o au mai lunga si altii mai scurta, dar insa conteaza ce stii sa faci cu ea .
Sake Nota: 8
|
Comenteaza la: Showdown