RIVERSIDE - Shrine of New Generation Slaves

Dintre toate tarile blocului ex-comunist, Polonia a dat cele mai multe, dar si cele mai cunoscute trupe din aria metalica. Daca Behemoth si Vader sunt trupele reprezentative pentru metalul extrem din aceasta tara, la celalalt capat o avem pe Riverside - care este cea mai cunoscuta formatie de progresiv din tara lui Chopin. Si avand in vedere ca fiecare album de studio semnat Riverside a urcat pe cele mai inalte trepte ale acestui gen muzical, putem spune despre trupa in cauza ca este chiar una dintre cele mai bune de progresiv rock/metal de pe intreg mapamondul.

Prin aparitia lui Shrine of New Generation Slaves, Mariusz Duda si a sa companie nu au facut nimic altceva decat sa isi mentina drumul ascendent pe care s-au inscris odata cu anterioarele doua materiale discografice: Anno Domini High Definition (2009) si Memories in My Head (2011). Nu multi dintre noi ar fi crezut acest lucru ca fiind posibil, deoarece a depasi aceste produse din punct de vedere al createi muzicale, este intr-adevar o imensa performanta. Totusi, in momentul in care o aducem pe Riverside in discutie, atunci stim sigur ca orice obstacol poate fi doborat cu o lejeritate de nedescris.

Pe acest disc intalnim tot felul de influente de la trupe precum Pink Floyd, Dream Theater, Porcupine Tree sau acel Rush al anilor '80 (post Signals), insa nu se doreste a fi o copie a acestora, ci doar exista anumite similitudini, voluntare sau mai putin voluntare. Spre deosebire de Anno Domini High Definition, de aceasta data vorbim de un sound ceva mai bland, oarecum asemanator lui Memories in My Head, adica EP-ul ce face conexiunea dintre aceste ultime doua albume de studio. Oricum, asta nu trebuie sa sperie pe nimeni, intrucat cele opt piese prezente aici degaja o emotie deosebita, desprinse parca dintr-o alta lume.

Si pentru ca tot am deschis acest subiect, cel mai mult imi place Deprived (Irretrievably Lost Imagination) - o melodie foarte complexa, de care m-am indragostit pe loc. La polul opus, daca as fi nevoit sa o fac, as nominaliza-o pe Celebrity Touch ca fiind acea piesa pe care o agreez cel mai putin. Nu vreau sa fiu inteles gresit, este o piesa foarte buna ce da o culoare aparte albumului, dar cu toate acestea imi pare un pic prea comerciala in raport cu restul de melodii ramase. Probabil ca acesta este si motivul pentru care a fost aleasa sa reprezinte discul printr-un videoclip. Trecand peste acest mic "impediment", avem parte de un album pur si simplu incantator, care, in opinia mea, isi merita un loc de cinste alaturi de deja consacratele Images & Words, Promised Land, Disconnected, sau Fear of a Blank Planet. Daca Shrine of New Generation Slaves va reusi sa devina un clasic al genului, asemeni discurilor tocmai amintite, numai si numai timpul o va decide. Pentru mine insa, acest lucru a fost concretizat inca de la prima ascultare, ceea ce conteaza cu adevarat!
 

Fantotzii Nota: 9.5