BURZUM - Sol austan, Mani vestan

S-a făcut întuneric în pădure, afară e linişte, dar înăuntru a început animația. De partea cealaltă, în oraş, încă se poartă lupte de lumini şi e o mare gălăgie din care prinzi frânturi de fraze despre biserici arse, cuțite înfipte în Euronymous, black metal sau plictiseală.
Varg Vikernes anunțase că se desparte de lumea de metal şi că va lansa un album care să confirme acest lucru. Era şi timpul, pentru că din 2010, de când a ieşit Belus, legătura cu o nişă foarte pretențioasă care se visează malefică, era asigurată de nişte scurte pasaje muzicale şi de un blestemat ton de chitară. Varg plecase demult din lumea de metal, dar poate că înainte trebuia să admită acest lucru în fața oglinzii personale.
Cu un iz neaşteptat, apare în 2013 un nou album Burzum, tradus din norvegiana veche ca East of the Sun, West of the Moon. Este totalmente un material instrumental. Poate fi privit ca o continuare la Dauði Baldrs din 1997, doar că marca de muzică medievală este mult mai puțin pronunțată. Deşi încă există o nuanță medievală, dar cu siguranță vine dintr-un colț foarte întunecat. Este un alt moment foarte potrivit pentru Varg să renunțe la cuvinte.
Îndemânarea lui Varg se desfăşoară pe acest album într-o singură manieră: cea de a avea o imensă forță sau energie care să creeze o atmosferă completă, de la capitolul sonor, la un imaginar vizual sau tangibil. Sôl austan, Mâni vestan conține aproape o oră de muzică, delimitată prin unsprezece piese care, în mod evident, sunt percepute ca un întreg. Este vorba de o manifestare destul de minimalistă, cu momente repetitive care au scopul de a creşte intensitatea, funcționând pe principiul picăturii chinezeşti, doar că efectul este de altă natură chiar dacă este construit prin acelaşi procedeu.
Noul Burzum este conceput cu ajutorul unor layer-e electronice care se întâlnesc pe alocuri cu nişte linii acustice. Vikernes a înfăptuit o exprimare sacră utilizând doar sintetizatoare şi corzi, astfel că a produs un material numai bun de contemplare sau meditație. Există, bineînțeles şi nişte cantiăți de nostalgie în aranjamentul atmosferic compus de Varg, fiindcă el nu poate lucra fără acest element.
Sursa de inspirație pentru Sôl austan, Mâni vestan a venit odată ce se lucra la filmul ForeBears, realizat de soția lui Varg, Marie Cachet. Este vorba despre un film în care actori în propriile roluri sunt Varg, Marie şi copiii lor blonzi. Câteva dintre piesele apărute pe noul album au fost puse pe soundtrack-ul acestui film, în care Varg, scufundat într-o filosofie şi mitologie egipteană, sugerează că zeul se naşte din puterea omului. Atât noul material, cât şi ForeBears au fost concepute cu intenția unei călătorii subterane care se termină la suprafață, acolo unde soarele varsă cea mai multă lumină.
Pictorul pe care Varg l-a ales de data asta să-i acopere coperta albumului este spaniolul Ulpiano Checa, care s-a afirmat în secolul XIX, iar lucrările cele mai cunoscute sunt reprezentări de subiecte istorice.

Gina S. Nota: 9