ACE FREHLEY - Space Invader

Nu pot si nici nu vreau sa ascund faptul ca hard rock-ul este una dintre ramurile preferate ale muzicii. Ace Frehley mi s-a parut intodeauna a fi unul dintre membrii cool ai formatiei KISS. Care sunt ceilati pe care ii consideram cool? Paul Stanley si Gene Simmons. Da, chiar si el, Gene care este hulti de atatia, fie pe bune, fie, in unele cazuri gratuit. Peter Criss? Si el era fain daca vorbim de componenta clasica. Daca nu ar fi fost piesa Beth, cine stie daca am mai fi vorbit acum de KISS. Cel mai probabil ca da, dar, inclin sa cred ca in cu totul alti termeni.
In fine. Nu despre KISS sunt randurile de fata ci despre Ace Frehley, dar cum este vorba despre un membru din componenta de aur a trupei, referintele sunt imposibil de evitat. Chitaristul a decis ca cinci ani de pauza au fost suficienti asa ca s-a pus pe treaba si a inregistrat un nou disc de studio. Este bun? Daca v-a placut intr-un fel ceea ce a facut Ace in trecut sau daca aveti o oarecare nostalgie dupa componenta clasica KISS, sau macar daca va place hard rock-ul in general, atunci o sa va placa.
Ati ascultat Anomaly (2009)? Ei bine, pot zice ca Space Invader este mai bun decat a fost Anomaly. Intre timp chitaristul si-a mai limpezit mintea si si-a adus aminte ca a scos candva niste discuri tari de tot. Ce are Space Invader asa tare? Are blues, are melodie, are hard rock si per total aerul ala pe care il avea Ace Frehley cand lansa primul album solo in 1978. Nu o sa ma apuc sa fac o comparatie intre cele doua discuri pentru ca vorbim in primul rand de alte vremuri, alti ani si alta perioada muzicala, dar pot zice ca Space Invader este destul de bun si ca daca exista rabdare, vor iesi multe treburi faine la suprafata.
Piesa de titlu e o bucata buna de tot care te duce inevitabil cu gandul la personajul pe care Ace Frehley il interpreta in KISS. O piesa cu un aer clasic dar in acelasi timp adaptat vremurilor noastre.
Cea de a doua piesa de pe disc este Gimme a Feelin' (radio edit). Pe aceasta compozitie Ace Frehley ofera o combinatie de blues si glam metal. Mai mult blues ce-i drept, dar zic ca-i mai bine asa. Ar fi fost ridicol ca la 63 de ani Ace Frehley sa incerce sa o dea mai mult de cat e cazul cotita spre glam metal.
Cea de-a treia piesa de pe disc este I Wanna Hold You, o compozitie care prezinta o combinatie de rock'n'roll, blues si Ramones. O treaba batraneasca care zic ca e destul de reusita.
Odata cu piesa Change, Ace Frehley schimba registrul si arata ca inca mai stie si ceva metal. OK, nu va asteptati sa rupa norii si sa bage cine stie ce "floricele" la chitara, dar daca ati ascultat discul  Trouble Walkin' (1989), atunci pot sa va zic sa va asteptati la o compozitie ce face trimiteri la aerul acelui material.
Piesa cu numarul cinci de pe disc este Toys. E genul de compozitie care probabil ca ar fi facut-o pe Tipper Gore sa se umple de nervi in anii '80.
Immortal Pleasures este piesa cu numarul 6 de pe disc. O compozitie ce are un aer destul de country si care in egala masura face trimitere la muzica lui Tom Petty. Stiu, nu-i cea mai rock compozitie de pe disc, dar e o bucata bunicica.
Inside the Vortex arata ca Ace Frehley inca are cativa asi in maneca si ca inca stie sa cante rock pe bune. Pe alocuri, daca nu asculti cu atentie poti admite ca aduce din punct de vedere vocal cu Ozzy Osbourne.
What Every Girl Wants? Stiu ca pe disc nu-i scrisa sub forma de intrebare, dar atunci cand am citit titlul compozitiei m-am dus imediat cu gandul la filmul ala din 2000 cu Mel Gibson - What Women Want. Ace Frehley pare ca a vazut de multe ori filmul cu pricina sau mai bine zis, vorbeste din propia experienta. O piesa catchy dar care nu iese foarte mult din tipare.
Past the Milky Way este o alta piesa care incepe bine si care continua la fel de bine. Piesa cu numarul 10 de pe disc, Reckless, este una dintre cele mai solide compozitii de pe disc. Rock direct si la obiect. The Joker este o preluare dupa Steve Miller Band pe care Ace Frehley a reusit sa o interpreteze excelent.
Daca-mi permiteti, pot spune ca acum in 2014 Ace Frehley este exact cum zice in primul vers al piesei The Joker: "Some people call me the space cowboy..." si chiar asa e! Zic ca asta ar fi cea mai buna descriere a lui acum in 2014. The space cowboy!
Ultima piesa de pe disc este Starship care sustine ce am spus mai devreme. E el, Ace Frehley, doar ca are un set de compozitii cu un aer mai clasic decat compozitiile lui clasice. Are hard rock-ul clasic, are si ceva glam metal optzecist, are country si un strop de rock'n'roll. In incheiere pot spune ca daca exista rabdare, veti gasi multe treburi interesante pe Space Invader.

H. Nota: 7.5