SCORPIONS - Sting in the Tail
 |
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 19.03.2010 CASA DE DISCURI: Sony Music 8.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 33 voturi
Top 2010: #31 |
Scorpions  Componenta: Klaus Meine - voce Rudolf Schenker - chitara Matthias Jabs - chitara Pawel Maciwoda - bas James Kottak - tobe Invitata: Tarja Turunen - voce (4) |
|
TRACKLIST: 01. Raised on Rock02. Sting in the Tail03. Slave Me04. The Good Die Young05. No Limit06. Rock Zone07. Lorelei08. Turn You on09. Let's Rock10. SLY11. Spirit of Rock12. The Best Is Yet to Come |
Actiune si reactiune. Pe cit de aventuros a fost Humanity Hour I, pe atit de cuminte e Sting in the Tail. Asa cum zicea Rudy (Schenker, chitara) e un disc intors spre (si chiar in) anii 80. Dar este el oare un disc care sa le asigure Scorpionsilor o retragere in plina glorie? Nu, dar barem nu ii face de rusine. Ce a vrut sa zica Rudy cind a zis ca e un album clasic Scorpions? Pai, in primul rind, este "clasic" pentru ca 8 piese din 11 se refera la ce bine e sa fii rocker, sa cinti, dar sa si asculti rock, ce misto e spiritul rockului, ce bine se distreaza si se iubesc fratii rockeri si alte chestii din astea pe care vi le puteti imagina si singuri din momentul in care observati ca trei titluri contin cuvintul rock. Deci asta e ceva clasic, nu puteti spune ca nu. Ok, poate parea un pic cam mult, dar prefer genul asta de abordare comentariilor filosofico-geopolitice de pe The Good Die Young care culmineaza cu un slogan de actualitate: Bring the boys back home. Analizind in continuare vorba lui Rudy, putem spune ca Sting in the Tail este un album "clasic Scorpions" prin aceea ca recicleaza, cu rezultate variabile, clisee din epoca de aur a trupei. Nu numai ca readuce talk boxul in partitura lui Jabs si vibrato-ul in a lui Meine. Dar mai ales, multe piese de pe Sting in the Tail trimit, discret sau nu, la multe alte piese de pe alte albume, nu toate ale lor. Cel mai tare ma supara asemanarea dintre SLY si Send Me an Angel. Zicea el Rudy ca albumul asta a luat ce a fost mai bun pe Crazy World, dar nici chiar asa, totusi. Iei si tu mai subtil, asa, cum Raised on Rock scoate de la naftalina tiparul de la Rock You Like a Hurricane si No One Like You; sau cum No Limit ne arata ca rifful din Bad Boys Running Wild face pui; sau cum The Good Die Young porneste din acelasi loc ca Love of My Life (Santana), dar, cu citeva suspine din Born to Touch Your Feelings strecurate magistral si cu Tarja pe fundal, ajungi la un cu totul alt rezultat; sau... si asa mai departe. Oricum, a capta spiritul anilor 80 e o treaba periculoasa, dupa cite vad, pentru ca spiritul asta te copleseste si, de atita veselie, uneori ajungi sa iti pierzi individualitatea in noianul de trupe tribut Led Zeppelin si AC/DC. Chiar daca discul are un sunet modern si pe ici colo sunt aruncate tot felul de smecherii (oftaturi, chiote, bilbiieli, onomatopee) eu unul observ o evidenta plafonare; si cind nu mai stii unde sa te mai duc, te-ntorci acasa. Numai ca atunci cind acasa inseamna niste super-albume care au pus umarul la nasterea unui gen - heavy metal - nu ti-e usor nici acolo. Asadar, pina la urma, dincolo de asemanari si deosebiri, cit de bune sunt piesele astea? Eu am gasit aici tot atitea momente frumoase cite am gasit stinjenitoare si fiecare, cind le ascult, ma face sa le uit pe celelalte. Cind imi place, cind ma enerveaza. Ascult Raised on Rock, Turn You on, Sting in the Tail sau No Limit si imi zic: vai, dar ce disc superb! Te ia pe sus! Ascult SLY, Rock Zone sau Spirit of Rock si imi vine s-o iau la fuga. Sau, si mai clar, ascult The Best Is Yet to Come si ma iau cu miinile de cap: e superba pina intra cu hey-ah-hey-oh. Ce mama dracului mai e si aia hey-ah-hey-oh??? Dupa atitia ani de cintat si cu 3 producatori in studio tu vii si-mi spui hey-ah-hey-oh? Chiar nu a avut nimeni nici o idee mai desteapta, sa nu strice si piesa asta? Punindu-le unele peste altele cu bune si rele, balanta ramine in echilibru si nici macar baladele, la care, conform traditiei, nimeni n-ar trebui sa-i intreaca, n-o inclina decisiv: Lorelei trage in sus, SLY in jos, The Best Is Yet to Come si in sus si in jos. Dar cum sa ma supar pe o trupa cu care am crescut? Cind vocea lui Meine mi-e draga chiar si atunci cind cinta It's fun, fun, fun/To be number one? Nu am cum. Dar nu pot sa nu constat cu parere de rau ca retragerea ar fi fost mult mai implinita daca s-ar fi intimplat inainte de discul asta.
Klawz
Nota: 8 |
Posteaza pe pagina mea de Twitter
Posteaza pe pagina mea de Facebook
Posteaza pe pagina mea de MySpace
Trimite pe YM
Trimite pe emailAlte Albume
Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence TOP 2017
• Cadaveria: heavy metal cu zâmbetul pe buze
• Paul Dean (Jerusalem): from John Mayall to Ian Gillan - the story of Jerusalem
• Dizzy Reed (Guns N'Roses): It takes time to make a record
• Buday Tamás (Tormentor, Nifelheim): being true and honest to each other and never let a system to tell you who you are and what you are capable of
• Festivalul Celtic Transilvania 5 sau fabrica de rockeri de la Beclean; interviu cu Narcis Mureșan
• Magazinu’ 51: Întotdeauna am preferat scena mare în locul pivnițelor
• Ionuț Șolescu „Shole” (Crize): o lume mai bună, curaj și verticalitate
• Sofia Sarri: traiul aproape de natură m-a făcut să fiu mai mult un spectator
• Scandal – „Payback Days Romanian Tour”, capăt de linie în Bucureşti, cu BKS şi Heresy
• Crippled Black Phoenix cu The Devil’s Trade în deschidere – muzică de salon dintr-o eră inexistentă
• The Hives - Bucharest GreenSounds Festival 2018
• Judas Priest la București – amintiri din „Epoca de Aur” – trăiri contradictorii
• Layne Staley a murit, dar Alice In Chains trăiește
• Stone Sour infiltrează Europa
• „Crazy World Tour” – alt concert criminal cu Scorpions în Bucureşti, ultimul sau nu
• Am luat maşina timpului până la Quantic, la petrecerea cu Scandal – 20 de ani, Damage Case şi Magazinu’ 51
Bridge to Solace - House of the Dying Sun (01.01.2009)
Nota utilizatorilor 8.4
Mi se pare destul de rasuflat. Nota 7 e ok pentru acest album
Eu zic ca "SLY" seamana cu When the Smoke is Going Down (inceputul) si are elemente din Still Loving You (SLY vine de la Still Loving You). Lorelei seamana mai mult cu Send Me An Angel. Mie albumul imi place. Ca de obicei pentru Scorpions, are un measaj pozitiv, fara depresii, pesimism si ganduri suicidale si alte asemenea. Nu cred ca e mai bun decat Unbreakable si e departe de Blackout. La varsta lor au o energie si gandire pozitiva pe care multe trupe mai tinere nu le au.
La Lorelei seamana cu SMaA doar tonul de clapa de la inceput, in rest e altceva, pe cind inceputul lui SLY e identic cu SMaA.