DODHEIMSGARD - Supervillain Outcast

Opt ani de zile au trecut de cand Dodheimsgard au bulversat scena de metal extrem prin senzationalul 666 International. S-a spus la vremea respectiva ca acest disc va reprezenta in istoria metalului un punct de cotitura, asa cum Into The Pandemonium (1987), al celor de la Celtic Frost avea sa devina un moment de referinta in evolutia ulterioara a genului. Din nefericire, lucrurile nu au stat chiar asa, astfel incat mult prea putine trupe s-au aventurat dincolo de granitele trasate de DHG in 1999.

Si, ca un facut, trupele care au ales calea nonconformismului in black metal sunt aproape in totalitate norvegiene. La fel ca Arcturus, Ulver, Ved Buens Ende sau Satyricon, Dodheimsgard au crescut in limitele impuse de black metal-ul scandinav la inceputul anilor '90. Tot acestea sunt insa trupele care au ales sa rupa barierele si sa infirme ridicola regula ca esenta acestui gen consta in productii monotone, neaparat inregistrate cu un sunet cat mai infect.

Opt ani inseamna mult. Nu si pentru DHG si al lor Supervillain Outcast, care pare a fi continuarea fireasca a precedentului album, de parca nu ar fi despartite de aproape un deceniu. Regasim si in 2007 latura psihotica prezenta pe 666 International, desi forma sa de expresie este mai putin fracturata, mai coerenta decat in 1999.  In primul rand influentele industriale sunt mai putin dominante, fiind inlocuite acum cu elemente electro extrem de inspirate. Avalansei de sunete psihedelice, samplere, pian i se opune un zid masiv de riff-uri de chitara si o sectie ritmica atipica. Albumul a fost inregistrat cu Czral aka Carl-Michael Eide la baterie, cunoscut pentru modul sau neobisnuit de a bate, cu foarte putine repetitii si cu tendinte evidente de a se departa de normele clasice.  Vocile sunt variate, osciland intre screaming si clean, cu un Kvohst care se integreaza perfect in constructia elaborata de principalul compozitor al trupei, Vicotnik.

Piesele au o arhitectura la fel de bizara precum titlurile lor, fara a urma un sablon standard, fiind de-a dreptul imprevizibile. Si chiar daca fiecare compoztie se dezvolta intr-o multitudine de directii, cu nenumarate schimbari si ruperi de ritm, ele reusesc sa sune cumva coerent, ca si cum ar exista o logica in spatele haosului aparent. Ghostforce Soul Constrictor si Supervillain Serum reinventeaza intr-un mod fresh black metalului primitv, in timp ce 21st Century Devil, Horrorizon sau Apocalypticism creaza o atmosfera captivanta prin mixajul elaborat de elemente diverse.

Supervillain Outcast este o bijuterie neconventionala, o aparitie complet neobisnuita in masa amorfa de albume cenusii si fara identitate cu care suntem bombardati luna de luna. Absolut nerecomandat celor cu prejudecati, care inca mai cred ca black metalul trebuie sa sune in 2007 ca acum 15 ani. 

Dragos P. Nota: 9.5