NEGURA BUNGET - TAU

Daca nu ma insel, cred ca acesta este primul text despre noul disc al timisorenilor de la Negura Bunget.
Discul TAU este asa cum spune trupa intr-un comunicat de presa "inceputul ambitioasei trilogii transilvanene". As adauga pe langa aceasta promitatoare descriere si faptul ca este primul disc de studio pe care Negura Bunget il lanseaza in noua componenta. Este materialul pe care multi oameni il asteptau, fie ca este vorba despre fani, ascultatori ocazionali sau simpli curiosi. Pe subiectul componentei s-a vorbit si sunt sigur ca se va mai vorbi si de acum inainte. Inevitabil vor aparea comparatii pentru ca Negura Bunget a ajuns in cei 20 de ani de existenta la nivelul unei trupe ce naste intrigi, discutii si ridica asteptari.

Cum este TAU? TAU este altfel, este diferit fata de ce a facut Negura Bunget in trecut. Asadar, nu va asteptati sa ascultati vreun Maiastru sfetnic (2000), vreun nou OM (2006) - un clasic al genului, sau vreun Virstele pamintului (2010). Pe discul TAU, muzica formatiei Negura Bunget este mult mai atmosferica, chiar psihedelica pe alocuri. Trupa reuseste sa creeze un mix interesant intre melodic black metal, psychedelic rock, sonoritatile folclorice, post-rock si experimental.
Prima piesa de pe disc este Nametenie, o compozitie cu o durata de peste 10 minute (de altfel cea mai lunga de pe material) in care trupa abordeaza toate elementele de care am vorbit mai devreme. Pot spune ca piesa Nametenie este una dintre cele mai bune lansate vreodata de Negura Bunget, indiferent de componenta despre care vorbim.
Cea de-a doua piesa de pe disc este Izbucul Galbenei. Inceputul psihedelic pe chitara (primele 28 de secunde!) simt ca ar fi putut fi exploatat mai mult, sau macar ca trecerea sa fie un pic mai lenta, progresiva pana sa ajunga la punctul culminant al melodiei. Una peste alta, este o piesa buna, zic doar ca o abordare progresiva pe care sa foloseasca mai mult pasajele instrumentale clean ar fi putut crea o atmosfera aparte. Ca sa fiu cat mai explicit, cam ce au facut Solstafir pe Ótta (2014). Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu zic ca Negura Bunget sa inceapa sa sune fix precum Solstafir. Ce vreau sa zic am mai spus si cu alte ocazii si voi zice si aici: poti suna mai greu daca canti mai lent. Chiar daca aparent pierzi la capitolul viteza, poti castiga din punct de vedere al atmosferei pe care o poti crea.
Cea de-a treia piesa de pe disc este La hotaru cu cinci culmi. O compozitie ce sunt sigur ca-i va face pe cei mai multi dintre fanii trupei sa se intrebe cum de au colaborat Negura Bunget cu MC Bean? Si poate pe o parte dintre ei: Cine-i MC Bean? MC Bean, pe numele sau Alexe Marius Andrei, este membru al trupei Suie Paparude si initiator al proiectului Subcarpati. Sincer sa fiu, atunci cand am auzit pentru prima data o piesa de a trupei Subcarpati (Pe deal, in vai) m-am intrebat cum ar suna o colaborare cu Negura Bunget. Patru ani mai tarziu s-a intamplat si acest lucru, insa sincer sa fiu m-as fi asteptat mai degraba la o altfel de colaborare. Mai hip hop, mai dub, poate un remix. Ei bine, nu. Piesa La hotaru cu cinci culmi este mai aproape de un folk atmosferic decat de ceea ce face Subcarpati.
Piesa cu numarul patru de pe disc este Curgerea muntelui, primul single al acestui material, piesa care beneficiaza de asemenea si de un videoclip pe care sunt sigur ca cei mai multi care citesc randurile de fata au reusit sa o asculte cel putin o data. Pe acesta compozitie as fi adaugat intro-ul ala de chitara de pe Izbucul Galbenei, alea 28 de secunde ce ar fi putut fi dezvoltate si exploatate mai mult. Cine stie, poate la un moment dat trupa va incerca un astfel de experiment. Curgerea Muntelui este una dintre cele mai bune compozitii de pe disc.
Piesa cu numarul cinci de pe disc este Tarim vilhovnicesc. O noua colaborare, de aceasta data cu nimeni altul decat Sakis Tolis de la Rotting Christ, pe partea de voce. Nu pot spune ca aportul acestuia este intr-adevar unul notabil pentru dinamica si evolutia piesei. O compozitie ce aminteste mai mult de Dimmu Borgir decat de Negura Bunget.
Impodobeala timpului este compozitia cu numarul 6 de pe disc. Pe aceasta piesa sunt invitati chitaristul Rune Eriksen (Aura Noir, ex-Ava Inferi, ex-Mayhem) si basarabeanca Alexandrina Hristov. O alta compozitie solida per total, dar care ar fi putut fi mult mai reusita daca trupa ar fi apelat mai mult la sonoritatile folclorice si la vocea Alexandrinei.
Picur viu foc este o alta compozitie ce face trimiteri mai mult catre muzica norvegienilor de la Dimmu Borgir decat catre ceea ce propunea Negura Bunget in trecut (si aici ma refer si la materialul din 2010 - Virstele pamintului). Este o alta piesa buna, dar care nu iese din tipare.
Schimniceste este piesa care inchide materialul. Aici trupa arata ca stie si poate face ceea ce am zis atunci cand am vorbit mai devreme despre despre piesele Izbucul Galbenei si Curgerea muntelui. E genul de atmosfera pe care ar putea sa o exploateze mai mult, alternand psychedelic rock-ul cu cele folclorice peste care sa presare elemente black metal.

Deci pana la urma cum este TAU? TAU este primul exercitiu cu adevarat serios lansat de catre Negura Bunget in noua componenta. Este un disc pe care trupa a incercat mai multe formule. Unele reusite (Nametenie, Izbucul Galbenei, Curgerea muntelui, Impodobeala timpului si Schimniceste) si altele pentru care poate ca ar fi fost mai bine daca ideile ar fi fost cernute mai mult. Per total, discul TAU arata ca viitorul Negura Bunget suna promitator. Cu mai mult curaj, mai multa relaxare si mai putina presiune, Negura Bunget poate realiza mult mai mult.

H. Nota: 8