TANKARD - The Beauty and the Beer

Dupa 20 de ani (de alcool)

Da, Tankard a scos primul album in 1986. Se numea Zombie Attack si avea pe coperta un cumul de trei clisee imagistice: o familie in fata televizorului; o familie hipnotizata in fata televizorului; o familie hipnotizata in fata televizorului alaturi de un schelet care arata ca hipnotizarea e de domeniul raului, si nu obisnuita hipnotizare cretina in fata emisiunilor “Surprize, surprize!” sau “Din dragoste!”.

De atunci Tankard au crescut mult. Ca varsta si numar de kilograme (numai vocalul singur are vreo 130). In rest, s-au perfectionat intr-un stil pe care ei il numesc alcoholic metal, dar care poate fi descris imaginativ ca trash-party-metal, cu lucrarea de diploma in beer-vomit-body fluids-metal.

Ce ne aduce 2006? Un cvartet format din veteranii trupei (la schimbarile din muzica actuala, si 4-5 ani inseamna decoratie de veteran), care isi continua delirul alcoolic pe riff-uri nervoase, haotice, cu accente de punk – sa nu credeti ca e doar o obsesie a mea, multa lume recurge la punk acum. O fi de cand Rammstein si-au tras creste??

Versurile sunt la fel de hilare ca intotdeauna si imi pare rau ca nu pot da citate exacte. Din pacate, le-am retinut pe (probabil) cele mai serioase: “Metal to metal/guts to guts/no country, no hip-hop/that’s driving me nuts”. Sper ca am inteles bine, caci viteza versurilor ma mai depaseste cateodata.

Ceva diversiuni pe aceasta epopee de traforaj metalic? Da, un pic la Frankfurt: We Need More Beer, care incepe cu o reluare jalnica/hiper-parodica a celebrei Rock Around The Clock. Si la Metaltometal, care are un start derutant (in masura in care derutam noi publicul punand balade in rockoteca si taindu-le brusc cu un death:)).

Din pacate nu pot sa spun mai mult despre muzica, oricat m-as stradui. Albumele Tankard sunt ca sticlele de bere din aceeasi marca. Seamana destul de mult, doar ca una e mai veche – alta e mai proaspata, una e mai calda - alta e mai rece. Si, in functie de aceste caracteristici, combinate cu setea ta de la momentul respectiv, rezulta o experienta personala in raport cu marca.

In concluzie, The Beauty And The Beer nu e o experienta rea, e chiar una amuzanta si energizanta. Dar recomand mai degraba ascultatul in grup, cu ceva beri si hartia cu versuri in fata.Trebuie sa recunosc, sunt subiectiv in comparatia Tankard vs. Exodus. Shovel Headed Kill Machine a fost cumva mai bun ca intentie, dar nu si ca rezultat, din punctul meu de vedere. Totusi, avem in fata acelasi gen de album tinut in consecventa boului, un pic cizelat si evoluat, si cu tematica repetitiva la nivelul versurilor. Atunci de ce 6.5 la Exodus si 7.5 la Tankard? Imi cer scuze, beau mai multa bere decat sange.

Tzugu Nota: 7.5