ATRIUM NOCTIS - The Eyes of the Medusa
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 01.10.2005 CASA DE DISCURI: Autoprodus 7.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 2 voturi
Top 2005: #58 |
Atrium Noctis Componenta: Benni - voce Scathar - chitara Sturm - chitara Morpheus - bass Fugger - baterie Hydra Gorgonia - clape |
TRACKLIST: 01. Zerberon02. Snow on Thy Epitaph03. Day of Rebirth04. Tauris05. Silencio06. Last Gate07. Chains of Red Ice08. Pandoras Kiss09. Ancient Whispers |
Una dintre regulile tacite ale redactiei Metalfan este sa nu recenzam albume care au fost lansate in urma cu mai mult de un an de zile. Am hotarat sa facem insa o exceptie in cazul acestui disc, pentru ca a am primit promo-ul pe adresa redactiei cu rugamintea expresa de a fi recenzat. Avand in vedere ca e un album care apartine unei trupe necunoscute si care, din cate observ, isi produce singura discurile am zis ca merita sansa de a le prezenta albumul, chiar daca The Eyes Of Medusa a aparut in 2005. Atrium Noctis este o trupa nemteasca, cu o discografie atipica: doua albume de studio si 3 (!) DVD-uri in trei ani de existenta. Dar lucrurile neobisnuite nu se opresc aici, domnisoara Hydra Gorgonia (clape) este principalul compozitor al muzicii Atrium Noctis, iar dupa pseudonime si numele trupei cred ca v-ati dat deja seama ca genul abordat este black metal-ul. Ei bine, ma asteptam la ce e mai rau, dar surprinzator in loc de un metal extrem in cea mai pura traditie ”fara compromisuri”, obositor si neinteligibil, nemtii au ales un stil mai aerisit, un black metal simfonic cu multe elemente imprumutate din zona gotica. Puternic influentate de Limbonic Art si Dimmu Borgir (perioada Enthrone Darkness Triumphant) cele 9 piese, insumand aproximativ 55 de minute, au un iz anacronic, prafuit, ignorand parca voit modul in care a evoluat genul si situandu-se pe axa timpului undeva la mijlocul anilor ”90. Nu ca acest lucru ar fi a priori rau, dar cu mici exceptii, piesele suna atat de familiar incat realizezi imediat ca ai mai auzit aceleasi constructii si riff-uri de n ori inainte, in interpretari cu siguranta mai bune. Faptul ca piesele au fost compuse de Hydra, al carei instrument este clapa, isi pune irevocabil amprenta asupra muzicii. Clapa este nucleu fiecarei compozitii, dar din pacate efectele si tonurile folosite suna pe alocuri destul de simplist, ca sa nu zic pueril, iar rezultatul in loc sa fie dramatic, bombastic si simfonic pare mai degraba comic. Totusi, exista si pasaje interesante, precum agresiva Snow on The Epitaph, piese cu influente folk-humpa metal (Last Gate si Chains of Red Ice), dar si secvente atmosferice surprinzatoare (Ancient Whispers). Vocea, tipica pentru black metal, aduce mult cu o copie a lui Dani Filth, fara a avea debitul de cuvinte/minut ca in cazul englezului, iar restul instrumentistilor isi fac treaba fara a iesi cu nimic in evidenta. The Eyes of the Medusa ramane un disc mediocru, care nu exceleaza la niciun capitol, dar merita mentionat efortul depus de muzicieni pentru a realiza prin forte proprii un album in conditii grafice decente si cu o productie pe masura.
Dragos P. Nota: 7
|
Comenteaza la: The Eyes of the Medusa