SEASON'S END - The Failing Light
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 01.07.2005 CASA DE DISCURI: Autoprodus 7.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 2 voturi
Top 2005: #61 |
Season's End Componenta: Becki Clark - voce, violoncel, viola, clape Daryl Kellie - chitara David Stanton - chitara, voce, Dave Smith - clape Tom Nicholls - bas Paul White - tobe |
TRACKLIST: 01.Touch02.Ghost in My Emotion03.One Sadness04.Innocence05.Nothing after All06.Celestia |
Se pare ca, in sfirsit, englezii au si ei o trupa de gothic-metal si sunt foarte entuziasmati. Cum inca nu s-a demonstrat clar unde incepe si mai ales unde se termina gothic-metalul, sa incercam sa le dam credit celor de la Season's End si fanilor lor, care considera ca albumul The Failing Light redefineste gothic metalul. Desi, mie unuia, imi este greu sa le dau credit. Am ascultat si eu, ca tot omul, niste Theatre of Tragedy si niste Anathema. Am fost si eu exasperat de toata ceata de trupe care au aparut imediat la fereastra lor in forma de ogiva ca sa ciuguleasca si ele din oftatul si suspinul baroc si gothic. Ei, uite ca sunt unii care nu s-au saturat si vin si spun: "nu apelam intentionat la steretipuri si conventii, pur si simplu facem muzica ce ne place". Din pacate, aceasta muzica s-a facut deja in foarte mare parte si Season's End are foarte putine de adaugat. Primul si cel mai enervant cliseu, vocea lui Becki. Nu pot spune ca fata cinta prost, cinta ok, dar fara pic de personalitate. Am impresia ca am mai auzit-o in vreo douazeci de trupe care nu imi trezesc amintiri placute. Instrumentatia e un fel de Theatre of Tragedy un pic mai vioi, uneori juri ca e Anathema (Ghost of My Emotion incepe foarte asemanator cu Deep), alteori aminteste de Green Carnation, sau de Amorphis, Sentenced, Gathering, poate ma las dus de val in directia asta, dar am impresia ca Innocence incepe ca Rindul tau - Celelalte Cuvinte. Plus ca mai e o faza care imi suna a ceva si nu imi dau seama a ce, si ma enerveaza, de parca nu m-ar fi enervat Becki destul. Nu lipsesc pasajele de introspectie si reflectie pe acorduri prelungite si cu pauze prelungite intre note, care cresc dramatismul momentului si minutajul pieselor. Urmate de niste riffuri, in general onorabile, cind mai lente, cind in viteza a doua, maxim-maximorum a treia, dublate uneori de niste clape chiar la locul lor. Dar, din pacate, Becki este mereu prezenta si intregeste tabloul cu vocalizele regulamentare, uuuh-huhuh si ohohoh-oh, care exprima sentimente de melancolie. In aceste conditii, cea mai suportabila piesa devine Ghost in My Emotion, unde ea imparte partitura de voce cu un coleg, chiar daca si vocea lui ma trimite cu gindul tot la Anathema, ca si chitara. Incercind din rasputeri sa fac abstractie de voce, cred ca as putea sa spun ca The Failing Light e un album decent, pentru o trupa abia iesita din underground, fie el si undergreound englezesc, este o realizare importanta. Si poate fi o experienta placut pentru ascultatorii de gothic. Ceilalti nu va deranjati, mai bine asteptati urmatorul disc.
Klawz Nota: 7
|
Comenteaza la: The Failing Light