METAL CHURCH - The Human Factor

In plina era grunge, cei din Metal Church si-au adunat toate puterile in incercarea lor de a se lupta cu morile de vant, si astfel au scos un album care a fost foarte bine primit de publicul metalifer ale acelor vremuri. Asadar, The Human Factor ne prezinta un metal energic, plin de adrenalina, facut de niste instrumentisti foarte buni, acompaniati la randul lor de un solist-vocal care se muleaza perfect pe muzica. Este un album in viteza, avand influente din heavy metal, thrash si power metal. Din punct de vedere liric,  vine cu un mesaj de ordin social si politic, un mesaj care este valabil si in zilele noastre, chiar daca au trecut 20 de ani de la aparitia acestuia.

Cei cinci sunt ajutati intr-o mare masura si de fostul lor chitarist, Kurdt Vanderhoof, care, desi nu a intrat in studio alaturi de baieti, compune pe fiecare piesa in parte, exceptie facand Flee from Reality. Mike Howe, cel care l-a inlocuit pe David Wayne la sfarsitul anilor '80, se pare ca a fost lozul castigator pentru ceea ce Metal Church isi dorea sa faca. Vocea lui este plina de entuziasm, si pe tot parcursul acestui album, nu lasa nici o clipa garda jos. Despre Mike Howe se spune ca la juamatatea anilor '90 a fost foarte aproape de a-l inlocui pe Rob Halford in Judas Priest, fiind refuzat in dauna unui alt super-vocal, Tim Owen "Ripper". John Marshall, cel care a venit in trupa odata cu Howe, face solourile de chitara in tandem cu Craig Wells, intr-o maniera demna de ceea ce heavy metal-ul a reprezentat odinioara. La bas il avem pe Duke Erickson, ce da ritmul acestui produs, alaturi de super-tobarul Kirk Arrington.

Piesele mele favorite sunt In Due Time si Agent Green, dar asta nu insemna ca restul de opt sunt mai prejos. Hitul albumului, care are si videoclip, este In Harm's Way, o piesa ce are un inceput acustic, mai lent, dar care progresiv creste in intensitate si viteza, sfarsindu-se printr-un minunat solo de chitara. Totusi nu pot sa nu remarc si rautatea de pe The Final Word, sau viteza de pe Flee from Reality, doua piese ce fac cinste acestui gen muzical. In acelasi timp, Date with Poverty, spre final, ne prezinta un dialog foarte interesant intre Howe si una dintre cele doua chitare, finalizandu-se cu un simplu dar foarte eficient "fuck you" din partea vocalului. The Fight Song este piesa care incheie acest material, poate cea mai optimista dintre toate, care te indeamna sa lupti pentru drepturile tale si sa nu cazi prada acestei mizerabile societati in care traim.

Chiar daca The Human Factor nu a excelat la capitolul vanzari, este acel album pe care orice fan heavy metal si-ar dori sa il asculte. De aceea, il recomand tuturor melomanilor, care prefera acest gen facut fara nici un fel de compromis, si care inca nu au avut de-a face cu factorul uman.

Fantotzii Nota: 10