DEZPERADOZ - The Legend and the Truth

Dezperaroz nu e altceva decit un avatar mai greu de pronuntat al trupei Desperados, care a inventat in anul 2000 un nou subgen metalic: western metal. Pe vremea aceea, linga Alex Kraft, omul cu ideea, se aflau Tom Angelripper (Sodom) si Ferdy Doernberg (Rough Silk), echipa care isi  dovedise deja coeziunea si dezinvoltura pe albumul de cintecele de pahar si voie buna Onkel Tom - Ein Strauß bunter Melodien. Lasind ei halbele pe masa, si-au pus ciocatele cu pinteni si palaria si tot ce trebuie si au inceput sa combine country cu riffuri metalice peste care tusea vocea aspra a lu batrinu Onkel Tom. Desi rezultatul a fost mai mult decit interesant, a fost chiar genial, iata ca abia dupa sase ani Alex Kraft poate sa isi continue sirul ideilor muzicale inceput cu Dawn of the Dying in 2000.
De data asta fara unchiu Tom si fara Ferdy, dar cu Dennis Ward (Pink Cream 69), si el tot la fel de ocupat ca Ferdy si cu citiva invitati surpriza: Doro, Weiki (Helloween), Tobias Sammet (Edguy) si Joacim Cans (Hammerfall). Se anunta o petrecere pe cinste, nu? Ei, nu e chiar asa. In primul rind, pentru ca invitatii nu cinta, ci vorbesc. Da. Am uitat sa va spun ca The Legend and the Truth este un album conceptual despre viata si faptele lui Wyatt Earp, marele pistolar interpretat cu succes de Kevin Costner cind era mai tinar. La nivel conceptual, albumul se descurca, creaza atmosfera si o intretine prin pasaje instrumentale desprinse parca din coloana sonora a unui western incit te-astepti ca acu-acu sa bage capu pe usa John Wayne si sa te cheme la un paharel in Saloon. Clapele bombastice si chitarele country sunt omniprezente si folosite decent in timp ce invitatii discuta intre ei despre framintarile lui Wyatt Earp si divergentele sale cu fratii Clanton, iscind ceva dramatism. La nivel de muzica insa, personal, nu sunt prea impresionat. Nu e vorba numai de lipsa lui Onkel Tom si a  partii de thrash metal pe care o aducea cu el. Alex Kraft are o voce decenta pentru un chitarist, care se potriveste noii abordari, si o engleza impecabila. Dar noua abordare e cam lipsita de sclipire, piesele nu au identitate, amestecul nu mai este prea omogen. Avem piese de un fel si piese de alt fel si nici o piesa care sa fie western metal de fapt. Partea de metal e constituita din bucati de hard rock ce amintesc de primele albume WASP, cu influente grunge - Alice in Chains, pe alocuri. Partea de country e reprezentata de interludii chitaristice specifice genului si chiar de o piesa country autentica: Hellbilly Square. Amuzant, da, convingator nu prea. Ceea ce s-a pierdut din forta si agresivitate nu s-a cistigat in melodie, desi cam asta s-ar fi intentionat.
Pina la urma vorba cu western metal nu prea mai are acoperire, avem sub acest nume un fel de coloana sonora de film cu Clint Eastwood cu distors si citeva piese hard rock, deci daca sunteti fan ai filmelor cu cowboy o sa va placa si poate chiar ar fi un excelent fond sonor pentru inchinat ceva beri cu prietenii.

Klawz Nota: 7