BECOMING THE ARCHETYPE - The Physics of Fire

Becoming the Archetype e probabil un nume ceva mai putin cunoscut pietei europene. Acest The Physics Of Fire este doar al doilea album iar casa de discuri, Solid State, nu-i nici pe departe una mare. Considerati, in maniera americana, o trupa de ‘Christian Metal’ (datorita temelor lirice abordate si pentru ca isi trag numele, se pare, de la un verset biblic) si pe de alta parte o trupa de metalcore, Becoming The Archetype sunt extrem de greu de incadrat stilistic.

The Physics Of Fire, lansat dupa doi ani de turnee in urma albumului de debut, Terminate Damnation, propune orice de la metalcore la black, totul fiind abordat destul de progresiv atat din punct de vedere al compozitiei cat si al executiei tehnice. Din nefericire, sunetul general al albumului are momente cand se prezinta destul de pacatos si neprietenos, reducand din impactul pe care muzica ar fi avut-o cu o productie ‘suedeza’. Nu atat de mult incat sa nu-ti dai seama de complexitatea muzicii si varietatea stilistica. Pentru ca daca piesa de debut, Epoch Of War, propune un death cat se poate de melodic si balansat, cu trecere prin thrash/metalcore, a doua piesa  schima lucrurile, Immolation fiind o compozitie in maniera black metal, in viteza si cu clape atmosferice.
           
Astfel inceput, albumul continua tot mai divers, cu multe pasaje cat se poate de sincopate, cu ritmuri atipice si armonii care imi amintesc de Opeth (The Great Fall). De la momente melancolice si pana la brutalitate in exces, albumul te tine in priza si iti ofera in permanenta surprize. Riff-urile sunt deosebite, orchestratiile inspirate, executia impecabila. Trecerile bruste de la viteza la pasaje lente, desi unele, la prima ascultare, par oarecum nefiresti, sunt extrem de inspirate deasemenea, tinand in frau sau eliberand cand e cazul, tensiunea pieselor. Combinatiile de growl si voce clean dau si mai multa valoare pieselor, venirea lui Alex Kenis (chitara/voce) anul trecut fiind se pare de bun augur. Albumul se incheie cu, probabil, cele mai bune compozitii ale trupei, dealtfel si cele mai lungi piese, Secodn Death si The Balance Of Eternity care inglobeaza inclusiv elemente de prog-rock clasic.
             
The Physics Of Fire suna complex, poetic, legat, nou, deosebit, cult si in acelasi timp un pic brut, mai matur si mai variat decat precedentul album. Un produs care, chiar daca nu va va da aceeasi impresie pe care mi-a produs-o mie, merita macar 50 de minute din timpul vostru.

Cynyc Nota: 9