TWILIGHT OPHERA - Twilight Ophera and the Order of the Sanguin Diadem Presents: Descension

Twilight Ophera nu-mi era prea cunoscuta pana in momentul ascultarii albumului, iar The Order of The Sanguin Diadem cu atat mai putin, mai ales ca nu stiu ca numele in sine sa aiba si vreo alta insemnatate (daca are, n-o sa-mi cer scuza pentru ignoranta). Probabil ca trupele in sine nu vor fi foarte cunoscute nici de acum inainte, desi combinatia dintre ele a produs un album cel putin interesant.

Cu serioase radacini in black metal, Descenssion propune incursiuni simfonice, pasaje heavy-power sau dimpotriva, atmosferice. Varietatea stilistica e destul de mare, ceea ce face din acest album o experienta sonora interesanta. Instrumental, albumul se bazeaza pe linille de chitara si clapa, care se aseamana destul de putin celor conventionale de black-metal ci mai degraba stilurilor mai ‘usoare’. Pe alocuri clapa si in cea mai mare parte tobele fac legatura cu black-ul, mai ales ca acestea din urma par un pic sintetice. In rest insa, avem orice de la viteza la balans si la pasaje lente, foarte melodice, unele cu tenta My Dying Bride sau Paradise Lost vechi.

Varietatea stilurilor este completata bine de diversitatea vocilor: de la death si black pana la heavy sau chiar momente aproape pop, vocea e probabil cel mai versatil element al albumului. Adaugand la asta si clapa, care atunci cand se elibereaza de pasajele ample, corale, gaseste teme extrem de interesante, ajungem la aranjamente orchestrale deosebite, desi uneori obositoare putin. Avem de a face cu o trupa care suna destul de fresh, iesind din anumite tipare dar careia ii lipseste ceva. Ceva ce nu sunt inca in stare sa identific. Poate o conceptie a partilor de chitara si o productie care sa o scoata din sfera black-ului. Probabil ca nu s-ar fi pierdut foarte mult din caracterul epico-dramatic al albumului. Asa, deocamdata, imi imaginez acelasi stereotip cu niste baieti machiati, cantatnd cu gesturi teatrale, ceea ce ma cam plictiseste.

Acestea fiind spuse, avem de a face cu un album care nu-i foarte usor de ascultat (imi amintesc de Bal Sagoth-ul pe care il tot evitam la inceputul anului) dar in acelasi timp cu un produs conceput, cu fiecare detaliu bine pus la punct, frumos orchestrat si care promite.

Cynyc Nota: 8