UNISONIC - Unisonic

N-a fost sa fie nici de data asta. Mult asteptata intoarcere a lui Michael Kiske la power metal se lasa asteptata in continuare. Si daca nici reunirea cu fostul sau coleg, Kai Hansen, nu l-a adus pe Kiske acasa, nu stiu ce-ar putea sa-l mai aduca.
Kiske + Hansen = power metal parea o socoteala corecta inainte de lansarea discului Unisonic. Nu cred ca cineva astepta vreun Keeper of the Seven Keys Part IV, dar un Pink Bubbles Go Ape ar fi fost rezonabil de anticipat, mai ales ca singleul lansat in ianuarie trimitea un semnal puternic in directia asta. Dar, dupa ascultarea discului si un pic de analiza la rece, situatia se dovedeste a sta altfel, si anume:
Kiske a vrut in trupa ca sa munceasca mai putin decit un artist solo (declaratia proprie), dar n-a vrut neaparat sa schimbe directia AOR spre pop a realizarilor sale post-Helloween; Meyer, Ward si Zafirou au cintat hard rock popist de cind se stiu si sunt prea batrini ca sa mai uimeasca pe cineva; iar Kai Hansen, in care statea toata speranta metalica a acestui demers, a venit la Unisonic cu gindul de a face altceva decit face el de obicei, adica (ghinion!) nu heavy metal.
Si asa se face ca Unisonic n-are decit vreo doua piese mai zdravene si demne de luat in calcul de catre fanii metal - titulara si My Sanctuary. Problema celorlalte nu e numai timiditatea elementul metal. Unele amintesc prea evident ca geniul compozitional al autorilor si-a trait demult perioada de glorie (valabil chiar si pentru Hansen), iar cele care mai prind cite o idee interesanta sunt faultate de aranjamente nefericite, care ridica semne de intrebare asupra coeziunii grupului. Placute la ascultat, dar fara sa exceleze nici la originalitate sau inventivitate, nici la memorabilitate.
Albumul este, deci, cel putin neconvingator si trupa mi se pare, de fapt, un proiect fara prea mare relevanta, asa cum a fost si Place Vendome (componenta si orientarea sunt, in mare, aceleasi). Dupa aceasta binemeritata pauza, Hansen o sa se intoarca la Gamma Ray. Si, cel mai probabil, Kiske n-o sa se mai intoarca la power metal decit ca invitat pe albumele Avantasia. Tare-as vrea sa ma insel.

Klawz Nota: 8