BLOODWAY - A Fragile Riddle Crypting Clues

„This was not supposed to be a nightmare / This was just supposed to be a dream / My Dream” sunt versurile care se aud începând cu secunda 25 a piesei The Startling Grotesque. În mai puţin de un minut, noul album Bloodway a rezonat cu mine, un reprezentant al Generatiei X, mai profund decât toată muzica ascultată în ultimul an.

A Fragile Riddle Crypting Clues (2017) încheie călătoria începută de Bloodway în primăvara lui 2014 cu EP-ul Sunstone Voyager and the Clandestine Horizon şi continuată, în 2015, cu primul LP, Mapping the Moment With the Logic of Dreams. Ideea principală a albumului, din perspectiva unui călător dintr-o altă lume, este că oamenii trăiesc într-o închisoare creată de ei înşişi, din care ar putea ieşi oricând, dar nu o fac, din frică de necunoscut. Bineînţeles că am încercat să sumarizez, pentru că, dacă stai cu versurile în faţă, descoperi un întreg univers întunecat, torturat, dar având totuşi o urmă de speranţă, reflecţia în cuvinte a graficii lui Costin Chioreanu. Mai mult, în materialul de prezentare, realizat de casa de discuri I, Voidhanger Records, Costin recunoaşte că acestea sunt cele mai introspective versuri ale sale, iar într-o recentă postare pe Facebook descifrează semnificaţiile ilustraţiei de pe copertă.

Dar, şi atunci când asculţi albumul fără a citi versurile, acesta funcţionează ca un amplificator al propriilor tale emoţii - datorită muzicii. De la început, Bloodway a fost greu de clasificat într-un anumit gen. Cu A Fragile Riddle Crypting Clues ei au dus lucrurile mai departe, chiar dacă noul album mi se pare a fi cel mai accesibil de până acum. În 45 de minute am trecut prin stări pe care, de obicei, mi le produc câteva trupe şi genuri distincte. Sunt piese cu esenţă de metal clasic, dar cu feeling de blues şi energie de punk, având, totodată, pasaje progresive, dar şi de black metal. Cu toate acestea, albumul sună unitar şi unic. Clasifică tu asta, dacă poţi! Am văzut că, uneori, muzica trupei este asociată cu black metal-ul. Cred că este fals, iar dacă aş încerca o clasificare, aş spune că muzica celor de la Bloodway este metal clasic făcut pentru anul 2017, îmbinând, în mod fericit, toate chestiile bune care s-au întâmplat în metal până azi.

Pe lângă diversitatea pieselor, ce m-a surprins a fost vocea lui Costin, care şi-a îmbogăţit interpretarea – ascultă, de exemplu, Midlight Scout, Don't Wake the Void şi Prison Paradise; pe ultimele două piese sunt pasaje unde mie mi se pare că aduce a... UDO! Oricum, toţi trei - Alex, Costin si Mihai - sună agresiv şi precis, la fel cum i-am văzut anul trecut, în concertul The Iron Temple, din Control.

Nu vreau să vorbesc mai mult despre fiecare piesă în parte, pentru că vreau să-ţi las plăcerea să le descoperi singur, la lansarea din 3 noiembrie, în concertul Guest Metal Night 3.0, din Fabrica.

Călătoria personajului venit din altă lume se încheie pe cel mai matur album Bloodway. Mă întreb unde vor merge ei mai departe.

Gedi Nota: 10