HYPOCRISY - A Taste of Extreme Divinity

In perioada 2005 %u2013 2009, Mr. T?gtgren a lansat 3 albume de studio, un DVD si a sustinut un numar impresionant de concerte. Cu Pain. Timpul nu i-a permis lui Peter sa obtina aceeasi performanta cu Hypocrisy, astfel ca una din trupele etalon ale death metal-ului european a intrat in hibernare o buna bucata de vreme. Faptul ca Peter a favorizat Pain in raport cu  Hypocrisy a dezamagit o multime de fani, care ar fi preferat  ca cele doua trupe sa beneficieze macar de un tratament egal. Dar iata ca in cele din urma asteptarea a luat sfarsit, iar Hypocrisy au revenit in forta, la final de 2009, cu unul dintre cele mai reusite discuri de metal extrem ale anului.
Paradoxal, aceasta lunga inactivitate pare ca le-a priit suedezilor pentru ca A Taste of Extreme Divinity suna extrem de bine si, din punct de vedere compozitional, reprezinta cel mai matur album creat de Peter &co. in intreaga lor cariera.
Sunt suficiente primele acorduri de pe Valley Of The Damned ca sa iti dai seama ca Hypocrisy au ramas profund ancorati in death metal-ul traditional. Iar secvente precum Hang Him High sau Weed Out The Week te poarta inapoi in timp pana la The  Fourth Dimension si confirma apetenta lui Peter pentru brutalitatea death-ului old school
Fara a fi la fel de accesibil ca The Arrival, A Taste of Extreme Divinity inglobeaza suficiente secvente melodioase, cu riff-uri care ti se imprima in memorie inca de la prima auditie. De fapt alternarea compozitiilor rapide si agresive cu cele mai lente, in care accentul cade pe atmosfera, refren si melodicitate face ca albumul sa puncteze masiv la capitolul diversitate.
A Taste of Extreme Divinity are o particularitate mai putin intalnita la alte productii: nu contine piese slabe, la fel cum nu gasim in structura compozitiilor bucati de umplutura sau balast inutil. Totul suna inchegat, consistent si omogen, iar acest fapt se datoreaza in egala masura atat talentului lui Peter, cat si chimiei care exista intre cei trei componenti ai grupului suedez.
Partitura de tobe este absolut remarcabila, tehnicitatea si precizia lui Horgh (Immortal) adauga o alta dimensiune muzicii. Fara a iesi neaparat in evidenta, liniile de bas ale veteranului Mikael Hedlund completeaza o sectie ritmica asa cum nu am mai auzit de mult pe un album Hypocrisy.
Peter ne-a demonstrat de-a lungul timpului ca stapaneste o gama larga de tipuri de voce din zona extrema si nu numai, asa ca prestatia sa pe acest album este asa cum ma asteptam - la cel mai inalt nivel.   
A Taste of Extreme Divinity insumeaza tot ce are Hypocrisy mai bun de oferit si nu ma deranjeaza sa mai astept alti 4 ani, daca viitorul album va fi cel putin la fel de reusit.

Dragos P. Nota: 9