Trebuie sa recunosc ca am asteptat cu oarecare interes noua creatie Insomnium, precedentele incercari discografice ale finlandezilor nefiindu-mi tocmai indiferente. Ascultand Across The Dark am fost pus in fata unei dileme, pe de o parte albumul mi-a placut inca de la prima auditie, dar in acelasi timp am stiut imediat ca discul nu face decat sa recicleze aceleasi vechi formule, retete pe care nici macar nu le-au inventat membrii Insomnium. Senzatia de familiaritate devine aproape d?j? vu pe masura ce se scurg minutele si odata cu ele, cele opt piese ale albumului. Death metal-ul melodic marca Gothenburg este impletit (cu multa atentie si talent trebuie sa recunosc) cu melancolia intunecata a metalului finlandez de inspiratie Amorphis si Sentenced, un melanj stilistic care a reprezentat intotdeauna nucleul muzicii Insomnium. Nu este mai putin adevarat ca cei 4 finlandezi arata pe Across the Dark o tehnica instrumentala si o maturitate compozitonala care face ca piesele sa curga mult mai fluid si dinamic decat pe albumele precedente, dar dincolo de suprafata constati ca muzica a ramas in esenta aceeasi. Oricat de bine ar suna piese ca Down With the Sun sau The Harrowing Years nu poti sa nu remarci ca evolutia este inexistenta, iar schimbarile sunt superficiale si tin mai degraba de forma. Cea mai importanta modificare a fost operata la structura pieselor, care sunt acum mult mai compacte si simpliste, fapt care le face mai accesibile, cu fragmente catchy si usor de tinut minte. Accentul cade pe o singura chitara principala, care livreaza riff-uri deopotriva agresive si melodioase. Multiplele straturi de riff-uri, duelul chitarilor de pe albumele precendete si schimbarile de ritm au fost aproape complet elimnate pe Across the Dark. In locul acestora clapa isi face mai pregnant simtita prezenta, desi acest instrument are un rol complementar, de a intregi atmosfera. Si la nivel vocal Insomnium au operat cateva modificari, prin implementarea unor vocalize clean, ce se rezuma in cele din urma la scurte interventii pe cateva piese, fara a influenta major directia albumului. In 90% din timp avem acelasi growl conventional al lui Niilo Sev?nen, lipsit de emotie si variatie. O voce cu mai multa personalitate ar fi un avantaj consistent pentru muzica finlandezilor, care este clar deficitara la acest capitol. O veche zicala spune ca ulciorul nu merge de multe ori la apa; in cazul Insomnium a mers deja de patru ori si cred ca data viitoare le va fi fatal finlandezilor in cazul in care se vor prezenta din nou cu acelasi recipient. Pana atunci , daca puteti trece cu vederea lipsa crasa de originalitate si tot ce s-a facut pana acum pe acest segment stilistic, va puteti bucura de un album placut, cu destule piese reusite.
|
Comenteaza la: Across the Dark