MASTERPLAN - Aeronautics

Incep aceasta recenzie cu o afirmatie care probabil o sa atraga multe injuraturi si o sa imi aduca multe suturi, fie ele la figurat, in partea dorsala a corpului. Care e aceasta afirmatie? Pai ar fi ca aprecierea mea vis-à-vis de scena germana de gen (Helloween, Gamma Ray, Blind Guardian, Accept, Grave Digger, Running Wild) s-a datorat mai mult respectului fata de muzicieni decat unor afinitati reale cu muzica in sine.

Tocmai datorita acestui fapt, cand in 2003 am avut ocazia sa pun mana pe albumul de debut Masterplan, primul impuls a fost acela de a stramba din nas si a bombani dandu-mi ochii peste cap: Alta trupa de metal melodic german.

Daca albumul self-titled al trupei nu m-a impresionat decat partial, cu Aeronautics treaba sta cu totul altfel. Pentru mine primul impact este intotdeauna vital iar cel de-al doilea produs al "nemtilor" m-a lovit direct si fara drept de apel, reusind sa ma tina conectat 100% pe parcursul tuturor auditiilor de pana acum (si au tot fost vreo 5-6).

Poate o sa va/ma intrebati ce anume imi place cel mai mult la album sau cum de am avut indrazneala sa il apreciez. melodie, domnule, dar melodie frumoasa si curgatoare si invaluitoare si eleganta. Nimic siropos, nimic fortat, ci doar o imensa placere de a canta care razbate din toate inflexiunile vocii lui Jorn Lande si din fiecare nota a celorlalti muzicieni.

De pe situl oficial trupei am aflat ca claparul Axel Mackenrott are un doctorat in stiinte muzicale si acest lucru nu m-a surprins deloc. Ceea ce face pe Aeronautics e arta si precizie, vorba cui stiu eu, fie ca vorbim despre momentele in care intretine atmosfera si "sta" doar in fundal, fie ca povestim despre cele in care iese in fata, dezlantuindu-se in adevarate furtuni solistice. Iz-ul progresiv si uneori simfonizant pe care il are muzica Masterplan i se datoreaza in foarte mare masura.

Experienta si abilitatile tehnice ireprosabile ale lui Roland Grapow si Uli Kusch, secondate indeaproape de indemanarea basistului Jan S. Eckert fac ca din punct de vedere ritmic sa nu existe nici o fisura sau contratimp in angrenajul numit Masterplan.

In fine, ultimul dar nu si cel din urma strigat la apel este Jorn Lande, un norvegian cu o voce cu timbru minunat, cald si usor saptezecist, care completeaza sublim, ridicand aproape la rang de perfectiune un Aeronautics care nu ar trebui sa va lipseasca din colectie.

Sake Nota: 9.5