After Forever a fost o trupa pe care am ignorat-o destul de constant, nefind amator de gothic cu voce feminina, mai ales dupa ce Nightwish omorasera piata cu succesul lor. Am ascultat-o prima data mai atent cand prietenii de la Magica au mers in turneu cu ei si apoi cand se zvonea ca Floor Jansen ar putea fi viitoarea vocalista Nightwish. Nu m-a prins foarte tare in nici una din ocazii insa nu i-am refuzat niciodata daca se intampla sa-i ascult. Cand apoi am vazut clipul de la Energize Me, primul single de pe acest After Forever, am fost chiar un pic dezamagit, piesa parandu-mi-se deloc metal, ci mai degraba hard rock. Si apoi, ascultand albumul, am realizat ca, intr-adevar, albumul are o problema cu sunetul, fiind destul de ciudat mixat, in multe ocazii chitarile fiind foarte in spate, lasand loc clapei si vocilor sa se desfasoare, dar pierzand din nerv. Piese precum Transitory sau Equaly Destructive au destul power in ele, dar pierd la randul lor din forta, mai ales pe refrene. Albumul e bazat in mare parte pe melodia vocii domnisoarei Jansen, dublata ocazional de cate un growl. Vocea variaza frumos de la tonuri de pop pana la cele de opera, uneori aduse pana la aranjamente corale cu multe dublaje si cu clapele pe spate incercand sa suplineasca o intreaga ocrhestra simfonica. Problema majora (din punctul meu de vedere) e ca, asa cum am mai tot zis de multe trupe, majoritatea liniilor de voce, desi frumos si corect interpretate, nu au memorabilitate si se uita repede, chiar si dupa multe ascultari. Momentele bombastice, inaltatoare, sunt la ordinea zilei si, atunci cand continua in pasaje power si interpretate dramatic (De-Energized), transforma piesa intr-una reusita. Cand insa continua previzibil in refrene cu aceeasi tenta, am impresia ca ascult de fiecare data aceeasi piesa. Cred ca pasiunea pentru asemena aranjamentele face un pic rau trupei, chiar daca ele nu sunt deloc rau realizate. Exemplul cel mai bun e chiar piesa de 11 minute, DreamFlight, care reuneste in ea cam tot ce au compus After Forever pe acest album si e definitorie pentru maniea de orchestratie. Desi inchegata si complexa, piesa nu-mi transmite tensiunea si dramatismul pe care momentele in cauza ar trebui sa o faca. Cand lansezi un produs self-titled, dupa ceva ani de cariera si mai multe albume, ma gandesc ca ar trebui sa marcheze ceva si in general imi imaginez ca trupa considera ca materialul ii reprezinta cel mai bine. Din acest motiv, in urma acestui album cred ca pot plasa After Forever in categoria trupelor care suna bine fara sa-mi spuna mare lucru.
|
Comenteaza la: After Forever