ANGRA - Aqua

Balaceala in apa mica (in aqua minuscula, cum ar veni)

Si cind zic apa mica, ("aqua" zicea stramosul nostru Traian cind ii era sete, stiu ca stiati, am vrut doar sa va aduc aminte) nu vreau sa desconsider discul de fata, ci vreau doar sa-l plasez in contextul discografiei Angra. E un disc de control, asa, ca sa vada baietii daca ii mai urmareste cineva dupa o pauza de 4 ani, in care au fost aproape de desfiintare. Fara sa-si asume nici un risc, nici o extravaganta, Aqua recapituleaza ideile principale ale muzicii Angra: speed metal destul de tehnic cu coruri si dueluri solistice, diversificat cu influente neoclasice si traditionale. Acum, cu un accent evident pe partea cu influentele traditionale (braziliene, adica), pus, din cite am inteles, la indemnul energic al nou-revenitului tobar Ricardo Confessori. N-aveau cum sa-i refuze hatirul asta, avind in vedere ca au tras discul la el acasa, dar, oricum, nu e nimic surprinzator pentru cei care au ascultat Holy Land (1996).

Arising Thunder, prima piesa si piesa careia i s-a dat drumul pe net cu ceva vreme inainte de lansare ca sa promoveze discul, a iscat ceva ingrijorare, pentru ca multora li s-a parut ca e prea simpla: un speed metal executat ca la manual, fara pretentii. Chiar daca lucrurile devin mai sofisticate pe parcurs, tot fara pretentii ramin. Pentru ca, dincolo de previzibilitatea orchestratiilor, care poate fi uneori agreabila, recunosc, (de exemplu, felul in care creste linistea subita de la mijlocul lui Awake from Darkness si se intoarce la furtuna initiala) sunt cam saracute in linii melodice cu adevarat remarcabile. Abia de la a cincea piesa, The Rage of Waters, am inceput sa ciulesc urechile cu interes, urmatoarea, Spirit of the Air, m-a tinut aproape si m-a facut deosebit de interesat, dar pina la final, doar Weakness of a Man m-a mai facut sa tresar. Dupa citeva ascultari, tot astea trei mi-au ramas preferatele: prima - cea mai reusita dintre cele rapide, celelalte doua - inca si mai interesant construite, si per total mai placute, in ciuda tempo-ului mediu si a influentelor prog rock care le scot cu un picior afara din zona metal. In rest, am auzit chestii bine executate, pe care le tolerez pentru ca imi place genul, in general, si trupa, in special, si chestii pe care le evit, si care poarta nume precum Lease of Life, A Monster in Her Eyes si Ashes.

Faptul ca nu se aventureaza in larg e de inteles: dupa ce era aproape sa te ineci, nu te-arunci din prima acolo unde e apa mai adinca, nu? Stai si tu mai linga mal asa, pina-n geamandura, la apa mica, in zona de siguranta. Si dupa aia, mai vezi tu. Asa ca, deocamdata e bine: au aratat ca s-au intors, au aratat cam ce stiu sa faca. De-acum incolo incepe treaba serioasa. Aqua e un fel de Rebirth: un album cu care trupa revine pe scena dupa e o perioada incerta. Acum ar trebui sa urmeze un al doilea Temple of Shadows.

Klawz Nota: 8.5