MEHIDA - Blood & Water

Cu ochii la componenta si urechile la albumul Blood & Water, incerc sa-mi dau seama cam pe unde se afla Mehida fata de nivelul asteptarilor. Trupetii vin cu recomandarea unor colaborari notabile: Candlemass, Therion, Brazen Abbot (Vikstrom), Sonata Arctica (Harkin), DivineFire, Am I Blood, Sins of Omission (Stefanovic), deci au ceva reputatie de aparat. Din fericire muzica nu ii face de rusine, dar din pacate nici nu dezvaluie vreun aspect nebanuit al talentului lor. Napalm Records ii vinde ca Progressive Melodic Metal, se poate spune si asa, e metal, e melodic, are ceva structuri mai complexe, dar n-as insista prea tare pe partea cu progressiveu. Unele faze amintesc de trupe ca Abstrakt Algebra, Memento Mori, Tad Morose, iar altele ii duc mai aproape de Morgana Lefay. Mehida se invirte cu abilitate in nisa de metal melodic nordic balansat si thrashy cu atmosfera morocanoasa. Chiar fara sa dea peste cap acele indicatoarelor in ceea ce priveste originalitatea, Blood & Water e un album placut si ar fi putut fi chiar excelent daca nu ar fi redus turatia spre mijloc impotmolindu-se in prea multe bucati previzibile, inainte sa revina in forta pe final cu cea mai tare piesa a lor, din pacate singura de felul ei, Grace.

(+) se cinta bine (mai ales vocea)
(-) fara sa se dea pe dinafara

Klawz Nota: 8