Au trecut 2 ani de la ultimul album Illdisposed. Asa ca aparitia acestui nou album nu poate decat sa ma bucure. Daca pe precedentul, primul pentru Roadrunner, 1-800-VINDICATION, elementele moderne erau cat se poate de in fata, pe noul album se revine cu parti brutale si rapide ce te duc cu gandul la, de acum deja celebrul There's Something Rotten…in the State of Denmark. Nu, nu va ganditi ca este un nou There's Something Rotten… pentru ca nu este asa. Soundul de pe Burn Me Wicked este cat se poate de actual. Unul dintre atuurile trupei l-a reprezentat intodeauna umorul. Daca majoritatea trupelor de brutal death sunt cat se poate de gore, nervoase etc... iata ca Illdisposed este cam singura trupa care-si permite sa aiba un umor cat se poate de natural si mai ales un umor prin care sa te binedispuna. Albumul incepe cu Shine Crazy, o piesa rapida ce-ti pune tot sangele in miscare. Este o piesa fara compromisuri. Ca tot va spuneam mai devreme de elementele moderne, samplerele de pe piesa cu numarul doi, Case of the Late Pig1, vin sa va lamureasca. Nu va speriati, nu este disco - samplerele doar completeaza riffurile. Oricum, rezultatul este unul cat se poate de catchy. Ok, Back to the Streets sau mai bine zis back to 1-800-VINDICATION pentru ca este o piesa ce putea foarte bine sa faca parte de pe acel album. Acelasi lucru se poate spune si despre Our Heroin Recess. Aceasta se datoreaza probabil si vocei clean, Illdisposed avandu-l ca invitat pe Mikkel Sandager de la Mercenary pe acestea doua, dar si pe Burn Me Wicked si Nothing to Fear...Do It. Throw Your Bolts (sau Bolt Thrower? m-am intrebat) este iarasi o piesa in vana cu un bridge destul de catchy. Burn Me Wicked, piesa ce da titlul albumului, este o piesa destul de contrastanta, initial am avut impresia ca Illdisposed s-au dat pe balade - intre timp lucrurile s-au clarificat. Oricum este ciudata pentru brutal death, asta neinsemnand ca este o piesa slaba ci din contra, una dintre piesele de rezistenta ale discului. Fear the Gates - o piesa excelenta in stilul old-death metal school. Slave - daca nu va spune nimeni si nu sunteti fani infocati Depeche Mode, nu veti avea de unde sa stiti ca piesa asta este cover la Master and Servant. Mie unul imi place mai mult varianta asta death. De Nothing To Fear... Do It v-am povesti mai devreme ca il are ca invitat pe Mikkel Sandager de la Mercenary si care face o treaba excelenta pe aceasta piesa alaturi de subwoofer-ul lui Bo Summer. Ultima piesa de pe album este Ildispunk'D si este exact ceea ce va inchipuiti: PUNK DEATH METAL! Muzica compusa de Jakob Batten alaturi de versurile scrise de Bo Summer fac din acest album de brutal death cu un groove demential un disc ce va fi de referinta in zona death metalului.
|
Comenteaza la: Burn Me Wicked