ANDROMEDA - Chimera
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 21.01.2006 CASA DE DISCURI: Massacre Records 9.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 8 voturi
Top 2006: #147 |
Andromeda Componenta: David Fremberg - voce Johan Reinholdz – chitara Martin Hedin – clape Fabian Gustavsson – bas Thomas Lejon – tobe |
TRACKLIST: 01. Periscope02. In the End03. The Hidden Riddle04. Going Under05. The Cage of Me06. No Guidelines07. Inner Circle08. Iskenderun09. Blink of an Eye10.Chameleon Carnival (live) |
Care este stilul care aduce cel mai mare succes unei formatii progressive? Grea intrebare. Daca adopti un stil prea alambicat si tehnic, munca este imensa si s-ar putea sa ramai doar cu satisfactia profesionala, iar capitolul notorietate sa aiba de suferit. Ca sa nu mai vorbim de partea materiala. Daca muncesti mai putin, neglijand detaliile, s-ar putea sa treci granita catre alt stil (de obicei power metal) si sa devii prea comercial pentru canoanele progresivului, dar in schimb sa te trezesti cu invitatii pe toate scenele. Cred ca acelasi lucru ce i-a determinat si pe cei de la Andromeda sa treaca granita de care vorbeam mai sus. Notorietatea. Succesul accelerat. Dupa primele doua realizari Andromeda, am fost sigur ca urmatorul lor album (recte Chimera) va fi un al doilea Metropolis II. Se pare ca m-am inselat. Trupa a luat-o catre un stil mai simplu, un fel de mixtura Threshold-Stratovarius. Poate e un pas inainte… Poate Massacre Records a avut un cuvant de spus... Cine stie !? Dar… “regele a murit, traiasca regele!" Chimera, animal mitologic cu cap de leu, corp de capra, spate de dragon si coada de sarpe care a sfarsit prost, in sulita lui Bellorophon, calaretul de pe Pegas. Chimera celor de la Andromeda nu este nici pe departe un personaj atat de complicat. Aduce mai mult a balaur (nici macar a dragon). Simplu, puternic, stupid cateodata dar care stie, totusi, sa sufle flacari pe nas. Deja aparut in editia japoneza, albumul a fost, clar, proiectat sa devina un hit, care are drept scop (printre altele) si cucerirea pietei, deloc neglijabile, din Japonia. Stie Massacre Records ce face! Din start, piesa Perriscope ne intampina cu un riff rapid dar simplu, care se termina intr-o parte mai lenta, finalizata cu refrenul suficient de muzical ca sa poata fi retinut din prima. Urmeaza In the End care se incumeta sa reinvie cate ceva din trecut, dar foarte putin. Bun feeling. Hidden Riddle este o balada destul de previzibila. Genul de piesa care pe care, desi o auzi in premiera, o poti fredona fara probleme. Next in line este Going Under piesa cu un bun acompaniament de clape si cu un solo, dublat doar de bas si tobe, destul de interesant. The Cage of Me, poate cea mai buna piesa a albumului, alterneaza cu succes partile heavy cu cele soft progressive. Bun solo de clape, desi cam scurt. Dupa The Cage of Me apare No Guidelines al carei schelet de baza aduce mai mult a crossover. Presarata cu solouri de clape si chitara destul de bunicele. Urmeaza Inner Circle, piesa care candideaza cu succes la titlul de “cea mai slaba piesa”. Imbacsita si lungita inutil, se vrea inteligenta. Ritmul strica tot. Pana nu am dat o raita pe Google (ca sa vad ce inseamna Iskenderun) nu intelegeam de ce unele siteuri mentioneaza multi fani turci ai aceste formatii. Piesa aceasta este vinovata. Cu un usor iz oriental nu este chiar deloc rea. Pacat de anumite parti ritmice imprumutate prea exact de pe Arena-Contagion. Impreuna cu No Guidelines mai dilueaza un pic atmosfera catchy care carcterizeaza acest album. Ultima piesa de studio, Blink of an Eye e ceva mai lunga de cat ne spune in titlu, cu 12 min 29 este chiar cea mai lunga piesa de pe album. Gasesti pe ea un rezumat al albumului + toate trucurile stiute de cei 5 suedezi, in materie de rock progresiv. Albumul se incheie cu Chameleon Carnival in varianta live. Per total Chimera este un album reusit. Optimist si relativ simplu de digerat, poate candida cu succes la “albumul lunii”. Este blonda cinematografiei americane. Este accesibil, arata foarte bine, dar nu spune multe. Sau, in cazul Andromeda, nu atat de multe cate ar putea sa spuna. Dar…Hei !... marea majoritate nici nu are nevoie de asa ceva. Din pacate inovativitatea s-a cam dus. La fel si izul de experimental, care aducea tot farmecul. La fel si “spacy metalul” mult trambitat. Insa, din pacate, s-a dus si biletul de intrare in muzeul capodoperelor progresive. Daca ma uit in spate sunt tentat sa-i dau un 7, dar il tratez la rece si ii dau un 9 si sper din tot sufletul sa mai aud de la ei inca un II=I.
Hellraiser Nota: 9
|
putin prea siropos pt gusturile mele,dar fara indoiala de calitate superioara.9 e prea mult.nota mea e 7.5