PUSCIFER - Conditions of My Parole

Ajuns la cel de-al doilea album, proiectul lui Maynard James Keenan se prezinta la un nivel foarte inalt din punct de vedere muzical. Totusi, imi este destul greu sa le descriu muzica in cuvinte, deoarece avem parte de o imbinare ciudata a mai multor genuri muzicale. Cei de la Wikipedia insa, ne spun cum ca Puscifer ar avea influente din post-industrial, comedy rock, ambient, experimental, sau trip hop, asa ca nu ii vom contrazice sub nici o forma, si asta in ciuda faptului ca imi este foarte greu sa gasesc vreunul dintre genurile enumerate. Poate doar acel “experimental” sa fie mai aproape de cunostintele mele muzicale, intrucat oricand il putem aplica la tot ceea ce nu intelegem si nu cunoastem. Cu toate acestea, parca as mai adauga si un pic de psychedelic, caci din cand in cand se mai aude si cate ceva din Pink Floyd, spre exemplu. In plus, sunt anumite momente cand am impresia ca ascult acel electro al anilor ’80, dar si un pic de Moby (Man Overboard fiind cel mai bun exemplu). Daca totusi va asteptati sa gasiti in acest disc sonoritati asemeni celor cu care Keenan ne-a invatat in trecut, atunci va spun din start ca veti fi un pic dezamagiti de acest album, fiindca acum avem o muzica foarte diferita de tot ce am auzit pe anterioarele materiale semnate Tool sau A Perfect Circle.

Conditions of My Parole contine douasprezece piese ce ne introduc intr-o lume a viselor, in care fiecare nota in parte este traita la intensitate maxima de catre toti cei ce au participat la inregistrarea albumului, dar si, de ce nu, de catre ascultatorii acestuia. Nu vreau sa vorbesc despre fiecare piesa in parte, deoarece am consuma inutil cernealea din dotare. Totusi, imi este imposibil sa trec cu vederea peste Tiny Monsters, Toma, sau Conditions of My Parole, piesa ce da titlul discului. Alaturi de Keenan se afla mai multi artisti, care apar pe una sau mai multe piese. Spre exemplu, vocea feminina este asigurata de o anume Carina Round, care isi intra in rol pe majoritatea melodiilor. Josh Eustis face partile de pian, dar si de sunete aditionale, facand ca in cateva momente sa imi aduca aminte de Porcupine Tree (in special pe superba The Weaver) sau chiar de 65daysofstatic. Ii mai avem aici si pe Tim Commerford si Brad Wilk (adica sectia ritmica de la Rage Against the Machine), Tim Alexander - tobarul de la Primus, dar si alti muzicieni ce imi sunt total necunoscuti, precum: Mat Mitchell, Juliette Commagere, Jeff Freidl, Sarah Jones, Jon Theodore, Milla Jovovich, Danny Lohner, si altii.

Cu toate ca Puscifer este una dintre cele mai frumoase surprize ale acestui an, si chiar daca Maynard James Keenan colaboreaza cu muzicieni foarte buni, personal imi este un dor nebun de basul lui Justin Chancellor, de chitara lui Adam Jones sau de tobele lui Danny Carrey. Spun asta, pentru ca oricat de bune ar fi proiectele lor, nimic nu se compara muzica facuta de “trupa mama”, iar pana cand acestia se vor hotari sa revina in prin plan alaturi de Tool, ne vom multumi cu ceea ce ni se ofera in prezent. Din acest motiv, putem spune fara nici o retinere despre Conditions of My Parole, ca este unul dintre acele albume care te fac sa fii mandru de faptul ca esti pamantean si ca in aceasta viata ti s-a dat posibilitatea sa asculti asa ceva.

Fantotzii Nota: 9