COVER - Covering the Past

Cu Cover am facut cunostinta la Metal Kombat, daca va mai amintiti, au intrat in finala cu piesa Uncertain Grounds. Daca nu va mai amintiti, lasa ca imi amintesc eu, ca de-aia sunt aici. Ei, Metal Kombatul s-a dus, doua luni au trecut si cind sa lansam si noi site-ul nou, cine credeti ca ne trimite stiri? Avatar si… da, ati ghicit, Cover din Trigu Mures. Ca cica au inregistrat primul lor album. Mai trec, asa, vreo doua saptamini si de la cine primim un cd prin posta facut tandari pe drum? De la trupa Cover, care nu-l pusese in punga cu bule. Dar, nu-i nimic, ca azi l-am mai primit o data. Cred ca deja ati inceput sa va faceti o idee despre cit de hotariti sunt baietii astia. Sa va zic mai departe.

Acest Covering the Past este inregistrat prin mijloace proprii, in studiourile Home (acasa, scumpa casa) Studio si are ca bonus track un videoclip, inregistrat tot prin mijloace proprii. Ma rog, nu e tocmai o realizare filmografica de exceptie, dar altceva as vrea sa subliniez eu, daca nu va e deja evident: baietii astia sunt foarte hotariti si dirzenia asta a lor merita un paragraf care sa o salute.

Ia sa descoperim acum ce acopera (Covering) baietii de la Cover. Studiourile Home Studio ne ofera un produs cu un sunet in general decent, pe alocuri distorsionat, dar pina la urma inteligibil. Astfel putem auzi un hard rock ritmat si melodios, cum din pacate se aude prea rar pe la noi. Cover nu-si propune sa sfideze granitele metalului, ci doar sa isi gaseasca un loc unde sa-si cinte rock’n’roll-ul, in varianta lor. Pentru ca, chiar daca ceva influente se intrezaresc printre unele piese – Maiden, Metallica baladista – nu prea ii prinzi sterpelind de la altii. Ceea ce e remarcabil, dincolo de toate lipsurile si minusurile pe care o sa le zic mai incolo, ca poate nu mai cititi pina la sfirsit, e faptul ca exista linii melodice reusite, baietii astia nu si-au gresit chemarea, chiar au niste idei care merita ascultate. Sunt vreo trei-patru piese care se claseaza intre interesante si bune: Was it Magic? are refren bun care te agata repede, Disappointed are riff groovy si cu antren, Uncertain Grounds are ritm care pare inofensiv dar te lucreaza pe dedesubt si nici nu-ti dai seama cind incepi sa bati din picior. Orchestratiile, chiar daca sunt minimale (marca Home Studio) si uneori cam stingace, aduc, per total, solutii eficiente si care au bunul simt de a nu se intinde dincolo de limitele tehnice ale instrumentistllor. Solo-urile mi-au atras atentia in mod deosebit, pentru ca nici nu se gindesc sa se transforme in momente de show-off, ci merg pe partea cealalta, cu melodie si sentiment, chestie pe care unii ca mine o prefera la orice ora. Chiar am auzit solo-uri bune pe albumul asta. Intr-un cuvint, baietii valorifica la maxim resursele pe care le au.

Dar trebuie sa vorbim si despre resursele pe care nu le au. In afara de ce am mentionat deja – sunetul, aranjamentele – chestii care erau de asteptat de la un cd de debut produs in conditii austere, o mare problema acestui album este vocea. Ok, am auzit si mai rau; ok, tipul e, de fapt, chitarist, dar piesele astea merita un vocal cu norma intreaga, care sa se ridice, cel putin, la valoarea lor. Acum sunt, cred, jumatate din ce ar putea fi. Talent este, hotarire este, cu intelepciune si cu putin noroc, sigur vom mai auzi de Cover in scurt timp.

Klawz Nota: 7