SELF RESPECT - Czas Pokuty

Nu ma consider vreun expert in muzica hardcore, mi se intampla destul de rar sa scriu o recenzie despre o trupa din acest stil, desi realitatile din jurul meu au facut sa urmaresc la lucru o multime de trupe pe felia asta in ultimii ani, dar nu pot sa zic ca mi-a ramas vreuna in cap in afara de cele pe care le stiam deja dupa prea multe ascultari in perioada adolescentei. Ce ma face sa scriu despre discul asta este faptul ca mi-a placut foarte mult Self Respect in varianta live, ei au cantat joia trecuta in Suburbia, in cadrul unui show care din pacate, data fiind aglomeratia de concerte din ultima perioada, n-a reusit sa stranga mai mult de treizeci de persoane. Si cum sunt un norocos, unul dintre ei mi-a pasat ultimul lor disc, abia lansat la casa de discuri poloneza Spook Records. M-am gandit ca, daca tot n-a fost prea multa lume la concertul lor, poate recenzia asta o sa ii faca pe cativa sa viziteze pagina de myspace a polonezilor si sa asculte cateva piese.

Nu e un album extraordinar, nu e genul de material care sa schimbe ceva in scena hardcore europeana si, de fapt, nu cred ca asta e scopul unei trupe hardcore underground. Ca reprezentanti ai scenei hardcore, Self Respect sunt foarte multumiti sa faca parte din marea familie core de pretutindeni, cu un album care uimeste prin sinceritate, viteza si o productie peste medie. Muzical polonezii sunt la intalnirea dintre vechiul Biohazard, perioada Urban Discipline, si noile Hatebreed, cu un pic de crossover pe alocuri. Totul e foarte in viteza, fara a uita din cand in cand partile de groove tipic NYHC, vocea e penetranta, violenta, dar in acelasi timp inteligibila, din pacate discul pacatuieste din motive lingvistice, in sensul ca toate versurile sunt in limba poloneza, drept pentru care n-am inteles mai nimic din mesajul Self Respect, mesaj care reprezinta o parte importanta a oricarei trupe de hardcore. Revenind asupra detaliilor legate de productie, inregistrarea e cumva orientata spre old-school, singura chestie digitala si care se simte din prima fiind triggerul de pe toba mare, de altfel pasajele de pedala dubla ating lejer 200 de batai pe minut in anumite momente. In rest, totul suna ca la inceputul anilor 90, cu pasaje de chitare taioase, cu mult drive, si cu bas muscator, ca pe vremuri la Cro Mags. Oricum, am reusit sa il ascult de vreo 5-6 ori pana acum, e un album scurt, cu o lungime de altfel obisnuita in zona hardcore crossover, adica sub 30 de minute, si pot sa spun ca m-a prins nitel ca ritm, m-am si obisnuit cu limba poloneza pana la urma, pana la urma e vorba de un prejudiciu de-al meu sa consider ca limba hardcore e cea din Brooklyn...

Cat despre coperta, nu sunt foarte multe lucruri de spus, front-cover-ul este de-un banal dus la extrem, o fotografie in detaliu al ochiului uman, cred ca am mai vazut faza asta de nu stiu cate ori in diferite contexte si tot nu inteleg cum fotografia unui ochi poate sa fie in egala masura si hardcore si black metal. In rest, 8 pagini de booklet cu versuri, cu poze, cu thanx-list, cam cum e la toata lumea. Discul nu se gaseste de cumparat in Romania, asa ca pentru cei care chiar si-ar dori albumul pe bune, sau ceva merchandise cu trupa, dati o fuga pe www.mypace.com/selfrespecthc sau pe www.spookrecords.com si vedeti ce si cum!

Coro - Axa Valaha Productions Nota: 7.5