MAGICA - Dark Diary

Magica e una dintre cele doua trupe romanesti care se bucura de o popularitate semnificativa si in afara granitelor tarii. Mai e cazul sa spun care e cealalta trupa? Ati ghicit, nu-s cavalerii de la Iris, e vorba de Negura Bunget. Dark Diary este al treilea album Magica lansat de casa de discuri germana AFM Records si primul pe care pot sa-l notez fara sa am indoiala ca patriotismul mi-a influentat judecata: se poate bate de la egal la egal cu nemtii, cu finlandezii sau cu suedezii.

Chiar si dupa mutarea la AFM, calitatea sunetului a fost una dintre cele mai mari probleme ale albumelor Magica. Dark Diary se poate declara fericit din punctul asta de vedere, chiar daca nu spulbera totul in cale. Felul in care e inregistrat, mixat si masterizat nu ii aduce prejudicii, dar nici avantajul unui impact nimicitor. E decent si atit. Un prag care a fost, totusi, destul de greu de atins.

Pe de alta parte, calitatea, maturitatea si diversitatea compozitiilor s-a imbunatatit semnificativ. Dark Diary mi-a placut de la prima ascultare si mi-a placut si la urmatoarele. Are piese care te iau de guler rapid - impetuoasa Wait for Me si melodioasa Anywhere But Home, doua noi intrari intr-un potential best-of al trupei. Dar chiar daca ard stralucitor, nu se consuma foarte repede, momentele de inspiratie sunt inteligent tratate, astfel incit sa nu plictiseasca prematur. Si chiar daca n-ar fi fost asa, restul pieselor, chiar daca nu-s la fel de memorabile, au destule momente interesante care sa retina atentia dupa ce se sting ecourile primului impact: de exemplu, dialogul vocal din Never Like You, sau rifful traforat de pe refrenul din My Kin My Enemy, sau pianul de pe Dear Diary. Ca tot vorbeam de diversitate.

Fara sa poata emite prea mari pretentii de originalitate, Magica poate pretinde, cred eu, odata cu Dark Diary, ca isi combina si filtreaza influentele intr-un stil personal, din ce in ce mai usor de recunoscut. Vremurile in care trupa era etichetata drept o clona Nightwish sunt duse. Nu numai pentru ca Ana a renuntat treptat la registrele inalte ale vocii si s-a adaptat abordarii mai in forta a instrumentatiei, sau pentru ca clapele simfonice au disparut din structura pieselor, facind loc unor partituri ceva mai discrete, dar si mai variate. Ci si pentru ca felul in care sunt compuse piesele nu mai este chiar previzibil, e ceva mai liber de clisee si gaseste mai des echilibrul intre accesibilitate si complexitate. Probabil ca noua sectie ritmica (Sorin - bas, Hertz - tobe), pe care trupa si-a adaugat-o inainte de conceperea acestui disc, a favorizat aceasta evolutie. Sau poate o fi vocea experientei, cine stie.

Cert este ca Dark Diary e cel mai bun album Magica de pina acum, si unul dintre cele mai bune albume metalice romanesti pe care le-am auzit. Asa ca ar cam trebui sa il ascultati.

Klawz Nota: 8.5