FATES WARNING - Darkness in a Different Light

Nu are rost sa mai mentionam inca o data care este insemnatatea acestei trupe pentru evolutia muzicii in general, deoarece acest lucru ar trebui facut intr-un roman foarte gros, in mii de pagini, chestiune la care personal nu ma pricep. Cu toate acestea, astazi voi incerca sa descriu in patru paragrafe un nou capitol din istoria trupei, intrucat tocmai a fost lansat acel album care atunci cand il asculti te face sa iti dai singur palme. Fates Warning este o formatie a carei activitate s-a desfasurat tot timpul in subsolul metalului progresiv, in ciuda faptului ca a avut un rol determinant in inventarea si dezvoltarea genului. Ce este insa cel mai important, e ca aceasta trupa si-a vazut de drum, indiferent de indiferenta celor din jur, facand exact acel lucru pe care il stapaneste cel mai bine: muzica.

Daca pe Disconnected si FWX s-a abuzat intr-un mod extrem de placut de sintetizatoare, acum s-a mers pe calea acelui metal progresiv clasic, fara clape si alte sunete aditionale (cu mici exceptii), asa cum era el cantat la inceputuri. In ciuda celor spuse, Darkness In A Different Light nu este o reintoarcere la radacini, ci mai degraba un amestec ceva mai modern de tot ce a existat mai bun in acest grup. Cu alte cuvinte, putem intalni cu usurinta si elemente de pe Parallels, Disconnected, sau chiar Sympathetic Resonance (Arch/Matheos), adica cele mai apreciate albume ale lui Matheos si a sa companie.

Cine doreste sa aiba unul dintre cele mai puternice orgasme auditive din viata domniei sale, atunci va trebui sa asculte cu mare atentie piesa And Yet It Moves, care, desi aduce un pic cu Still Remains, efectiv te lasa fara cuvinte. Foarte mult imi plac si One Thousand Fires (cu un Frank Aresti intr-o forma de zile mari), Desire, O Chloroform, sau Kneel and Obey (in care gasim niste rifuri de-a dreptul ucigatoare). Evident, si restul pieselor ramase pe disc sunt foarte bune, ridicandu-se la nivelul a tot ceea ce Fates Warining a reprezentat si reprezinta pentru miscarea undergroundului metalic.

In situatia in care, prin absurd, ar exista o persoana in lumea asta care sa poata suplini plecarea lui Mark Zonder din trupa, atunci cu siguranta numele acesteia ar fi Bobby Jarzombek - un tobar cu o tehnica instrumentala uimitoare, foarte diferita de cea a predecesorului sau (care era orientat mai mult spre latura jazz), dar extrem de eficienta. Reintors in formatie odata cu turneul de prezentare al anteriorului material discografic, Frank Aresti este fara indoiala un chitarist caruia i-a lipsit foarte mult lui Matheos de-a lungul celor trei albume post Inside Out, un lucru demonstrat atat pe Sympathetic Resonance, cat si pe acest ultim disc. Totusi, niciodata nu am fi avut parte de magia acestei trupe in cazul in care Jim Matheos nu s-ar fi nascut, deoarece, pe langa faptul ca este un chitarist foarte bun, e si un compozitor de exceptie. Iar daca in momentul de fata Fates Warning este acea formatie pe care o stimez cel mai mult din intreaga lume, mi se pare cat se poate de normal ca acest sentiment sa il am si in cazul muzicianului Jim Matheos!!!

Fantotzii Nota: 9.5