IRON MAIDEN - Death on the Road

Astazi voi scrie despre una din cele mai cunoscute trupe de pe planeta, una care face sali pline in continuare dupa mai bine de 30 de ani de activitate. E vorba de Iron Maiden si de cel mai nou dvd al lor Death On The Road. E destul de greu sa va explic in cateva cuvinte ce se intampla pe acest dvd, insa am sa incerc sa fiu scurt. Deoarece e una dintre cele mai bogate trupe de pe planeta, Iron Maiden si-a permis sa scoata un triplu dvd la pret de doua, pentru a nu ingramadi pe un singur disc si concertul si bonus-urile. Poate va intrebati ce e cu al treilea disc, ei bine pe el e acelasi concert insa cu sunet 2.0 pentru nostalgici si pentru cei care nu au un dvd-player capabil sa suporte 5.1.

Sa o luam sistematic: pe primul disc e numai partea live, inregistrata in Germania, la Dortmund in timpul turneului de promovare pentru discul Dance Of Death. Daca albumul in sine m-a lasat rece, nu acelasi lucru s-a intamplat cu prestatia live. Filmata cu 15 camere si editata profesional, cu schimbari rapide de unghiuri, surprinzand esentialul de pe scena, cantarea e o dovada de profesionalism feroce. Daca ar fi sa fac o comparatie cu un film, as face-o cu Matrix partea a treia sau cu Mission Impossible, in care totul se intampla atat de repede incat iti taie respiratia.
Nu stiu daca e cea mai buna metoda de a edita un dvd in acest mod pe "fast-forward"... poate au vrut sa arate ca inca sunt tineri si se misca bine pe scena, poate au vrut doar sa scoata un produs super-professional, cert este ca au uitat sa introduca pe el chestia aia care te face sa stai in fata televizorului si sa nu regreti ca ai pierdut timpul: suflet.
Stiu sunt melodramatic insa pe bune, DVD-ul asta n-are nici un pic de "miez". Sunetul (overdubbed of course) e 5.1 si iti sparge timpanele, despre imagine am mai vorbit, show-ul in sine e unul extraordinar dar ii lipseste ceva. Pana am sa ma dumiresc ce, exact sa derulam mai departe. Piesele alese sunt atat de pe cel mai nou disc de studio cat si clasicele Hallowed Be Thy Name, Trooper sau Number Of The Beast. Pe la finalul show-ului se cunoaste ca "Brusc" Dickinson a imbatranit, cateva fasolici aparand pe  ici pe colo. Cred ca principala lui problema e ca alearga foarte mult pe scena si nu sta in loc o clipa. Decorurile sunt superbe, la cateva piese aparand si monstrul Eddie, in plus la Paschendale a fost improvizat pe scena un adevarat camp de batalie, iar Bruce Dickinson a aparut imbracat in soldat. Deci toate eforturile pentru ca spectacolul sa iasa "profi". Dealtfel atat costumatia lui Bruce cat si decorurile din spate s-au schimbat pe parcursul show-ului de "N" ori, dupa cum o cerea interpretarea.Interesanta e si piesa Journeyman cantata unplugged si unde publicul se aude foarte puternic. Un show excelent va spuneam, insa o editare dezastruoasa din punct de vedere al feeling-ului...prea repede si prea multa importanta acordata detaliilor in detrimentul concertului propriu-zis. Sa mai remarcam ca Dickinson canta o piesa inregistrata in original cu Blaze Bailey Lord Of The Flies, desi initial anuntase ca in concertul de promovare se vor canta doar piesele pe care le-a inregistrat el cu Iron Maiden.

Discul al doilea contine un documentar destul de interesant Death On The Road pe care sunt surprinse cele mai importante momente si pe care membrii Iron Maiden povestesc diverse intamplari din turneu, totul condimentat cu umor englezesc din plin. O chestie interesanta este si prezentarea echipei tehnice, fiecare explicand cu lux de amanunte cam ce face in turneu cu Iron Maiden. Aceste interviuri sunt grupate intr-un filmulet intitulat Life On The Road si sunt dupa parerea mea interesante pentru ca se poate vedea cum se face de la 0 un concert bun in vest si cata munca e. Va spuneam ca Iron Maiden sunt o trupa cu multi bani, este adevarat, echipa continand in afara de personalul tehnic 2 oameni care se ocupa de catering si propria echipa de machiaj si costume. Tot in capitolul de Special Features gasim un montaj cu fanii Maiden si cateva interviuri cu ei, plus cateva videoclip-uri de data aceasta intr-o alta forma, cu schite, desene si poze , un montaj numit EPK in care membrii Iron Maiden vorbesc despre temele din videoclip-uri si despre cum au fost filmate, mai gasim aici un director masiv cu poze din studio, live sau cu grafica.
Cred ca am stat mai mult la discul al doilea, explorandu-i toate "extras-urile", dupa parerea mea e esential ca la un astfel de turneu sa se ataseze si un "making-of" plus o groaza de alte chestii, pentru a te introduce in atmosfera. Pacat insa de editarea concertului, care taie mult din feeling si care a reusit sa ma faca sa ma enervez pe la jumatatea cantarii. Daca aveti totusi sansa sa puneti mana pe dvd nu-l ratati. Se poate dovedi o experienta placuta. Mai ales discul al doilea...

Aurel Nedelcu Nota: 8