A WINTER LOST - Die längste Nacht

In urma cu ceva vreme, Róbert Forgács, unul dintre oamenii ce conduc casa de discuri Sun & Moon Records, mi-a trimis un pachet cu cele mai recente materiale lansate de catre label-ul transilvanean. Cand am dat cu ochii de discul de fata, mi-am zis ca o fi vorba de o trupa germana a carei abordare muzicala este tributara unui folk/black metal. Spre surprinderea mea, nu a fost deloc asa. A Winter Lost este un grup din Canada ce a ales sa cante in limba germana, iar ca forma de exprimare muzicala nu are nici o legatura cu sonoritatile folk sau pagan (exceptand piesa Die längste Nacht). Grupul practica un black metal sanatos ce nu suna neaparat inovator, dar care propune o abordare diferita fata de toate gastile ce incearca (voit sau nu) sa copieze Darkthrone-ul anilor '90. Canta din suflet si incearca sa nu cada in plasa copy/paste-ului pe care din pacate il practica nonsalant atatea si atatea trupe ce nu reusesc din pacate de a trece de pragul de trupa care suna in cel mai bun caz bine si atat.

Productia materialului Die längste Nacht este atent realizata, dar grupul reuseste sa pastreze rautatea si atmosfera specifica genului. In general tempoul este unul mediu, specific suicidal black metal-ului peste care grupul a adaugat cateva insertii melodice ce fac trimitere la trupele de black metal melodic din anii '90, dar si un strop de heavy/speed metal optzecist (piesele Des Falken Tod, Sol si mai ales Convergence of Catastrophes). Abordarea muzicala a vocalistei Kim Dylla ma trimite cu gandul la grupul italian Opera IX, mai exact la perioada in care Cadaveria era cea care se ocupa de indatoririle vocale ale formatiei. Chitaristul C. Sutherland nu e vreun Jason Becker, dar are o abordare muzicala corecta si precisa, fara ca prestatia sa sufere si sa-si piarda din emotia pe care incearca sa o transmita. Un sunet precis, dar totusi "jegos". Tobosarul Kyle Brickell in cele mai multe momente este destul de versatil si arata ca poate sa bata si "taca-taca-ul" ala specific genului, dar sa faca si ruperi de ritm pentru a trece intr-un registru mai domol.

In incheiere nu pot decat sa spun ca A Winter Lost este un grup pe care il voi urmari cu mai multa atentie in viitor si sper ca urmatorul material sa sune cel putin la fel de bine precum Die längste Nacht, totusi pe viitor zic ca i-ar prinde bine o abordare un pic mai progresiva a muzicii. Talent este, trebuie doar exploatat.

H. Nota: 8