DARK FORTRESS - Eidolon

Dark Fortress ascult pentru prima data desi au ajuns la al cincilea material discografic. Povestea lui Eidolon trimite spre una din temele predilecte in black metal si anume misticismul. Morean, vocalul nou venit in trupa, a ajuns la esenta albumului conceptual Eidolon bazandu-se pe ideea greceasca a unui alter ego stelar sau a unei proiectii in oglinda. Versurile conduc catre un ritual magic al oglinzii care presupune ca persoana in cauza sa fie in transa pentru ca oglinda sa se comporte ca un portal catre alta lume.

Linia melodica se muleaza perfect pe intentia scrisa, as descrie Eidolon ca un album cu multe pasaje melodice desi impregnat cu natura brutala a black-ului. Solo-urile ghitarilor parca imprumuta ceva din astralitatea conceptului grecesc iar clapele transforma intreaga atmosfera intr-un ritual al devenirii. Prin urmare se simte fidelizarea intentiei ideatice in compozitia melodica ceea ce este o mare realizare fata de  noile abume aparute in aceasta perioada. E ca si cum Dark Fortress ar pastra vechile reguli de “buna conduita” in metal.
Ca o mica introducere in istoria trupei pot spune ca prezenta lui Tom Gabriel Fischer (solistul Celtic Frost) pe piesa "Baphomet" nu este o intamplare, ghitaristul Dark Fortress, V. Santura, colaborand  cu Celtic Frost in cadrul recentei lor reuniuni. Ceea ce a iesit din imbinarea vocii lui Morean ( cu iz mai degraba cald si poetic) cu cea a lui Gabriel (cu iz brutal si infinit mai demonic) este foarte interesant. Ritmul aduce pe alocuri cu un Satyricon de pe Volcano si cu un Emperor de pe Prometheus, The discipline of fire and demise.

Piesa Analepsy, al cincilea capitol al albumului, prezinta prin riffuri electrizante si halucinante exact pierderea cunostintei de sine pentru a initia comunicarea spirituala cu celalalt eu, intr-o alta dimensiune. Edge of Night este un amestec de heavy metal si black, foarte ritmat si foarte atractiv. Nu lipsesc clapele care ajuta la crearea unei atmosfere teatrale pe fondul acelui joc de inceput. Un fel de teatru absurd...
Antiversum aduce mult asteptatul accent epic prin interesanta si repetitiva rupere de ritm, povestind cand in crescendo cand in descendo sensul devenirii intr-o alta fiintare.

Desi Eidolon nu este o capodopera, este un material suficient de puternic pentru a nu fi epuizat dupa doar doua ascultari si capabil de a se mentine pe cele doua picioruse timp indelungat. Nu tocmai reprezentativ pentru amatorii de black metal pur datorita melodicitatii sale, as putea spune ca duce mai mult in sfera atmosfericului foarte bine reprezentat de Burzum.

(+) atmosfera, compozitia si trairea
(-) lipsa de stralucire si usoara alunecare in deja-vu

Advent Nota: 8