SAM GOPAL - Escalator

Lemmy il cataloga pe Sam Gopal in cartea sa din anul 2003 - White Line Fever (pagina 61) ca fiind un "poseur" (impostor), dar povesteste despre acesta ca isi dorea sa fie un rockstar si apoi afirma despre el insusi ca este si el un "impostor" iar apoi se intreaba ce cauti in business-ul asta daca nu esti si tu un poseur? Asta ca o paranteza despre cat de "adevarat" sau nu este X sau Y.
Cui ii pasa? In final muzica este tot ceea ce conteaza. Initial grupul se numea Sam Gopal's Dream, iar pe vremea aceea Lemmy facea inca parte din trupa the Vicars (o gasca ce canta coveruri si ce nu a ajuns nicaieri ca un intreg; genul de formatie in care lucrurile se intamplau haotic). Nu ma voi apuca acum sa va povestesc ce zice Lemmy in cartea lui autobiografica. Internetul poate ajuta in directia asta, sau cel mai bine cartea in sine, insa am sa va zic cateva vorbe despre cum vad eu acest material.
Intitulat Escalator, discul ce a fost compus in mare parte de Lemmy (desi acesta nu a primit credit pentru toate compozitiile la care a lucrat), il prezinta pentru prima data de artist in postura de frontman. Total diferit fata de cum il stim din Motorhead sau chiar si de cum il stim din perioada Hawkwind. Lemmy are un timbru vocal mult mai clar; are o melodie aparte in voce ce merge de minune cu instrumentalul psychedelic ce-l acompanieaza.
Piesele de pe Escalator pot fi privite din doua puncte de vedere: 1. fie ne referim la acest material ca la unul pe care piesele seamana unele cu altele, genul de compozitii ce ar putea plictisi genul de ascultator interesat de un rezultat facil. 2. Fie privim aceste compozitii ca pe un intreg ce poate fi foarte satisfacator daca este tratat cu atentia cuvenita. Sincer sa fiu, inclin mai mult spre a doua descriere pentru ca daca ascultatorul are mai multa rabdare si nu asculta cu superficialitate, va putea observa o puternica legatura intre cele 13 compozitii de pe material. Escalator nu este un disc conceptual, insa este cursiv, are o melodie si un sens. Are o atmosfera speciala. Este genul de disc pe care cu cat il asculti mai mult, cu atat vei gasi mai multe lucruri care iti vor atrage atentia intr-un mod pozitiv.
Din punct de vedere stilistic nu are prea multe legaturi cu generatia hippie si nici cu temele legate de pace, razboi si alte subiecte mai mult sau mai putin la moda in acea vreme. Este genul de material ce are o atmosfera intunecata, dar totusi bluesy, iar pentru a sustine aceasta afirmatie, cel mai bun exemplu este Season of the Witch. Are ceva din Hendrix, ceva din Rolling Stones, si mult Lemmy in faza incipienta + o gasca de muzicieni ce ar fi meritat sa lanseze mai multe materiale impreuna.

H. Nota: 8.5