TRACKLIST:
01. Sure You Will02. Free03. Go04. All Gone Now05. Home Was Good06. Bigger Wave07. Kicking08. Better09. Simple Life10. Once11. Our Town |
Incep prin a spune deschis ca, desi imi place acest nou OSI, ceva ma nemultumeste. Poate ca am pretentii sa fiu uimit, desi stiu bine ca putine realizari muzicale te mai uimesc in ultimii ani. Poate ca imi doream sa ascult ceva in sensul primului album produs de acest proiect. Poate ca e un produs minunat pe care inca nu l-am digerat suficient. Un lucru valabil in general pentru mine cand e vorba de prog, mai ales experimental, e ca am nevoie de ceva timp pentru a-l intelege asa cum trebuie. Sau poate am ramas in minte cu Liquid Tension Experiment, proiectul meu favorit din gama, si uit ca aici nu e mana lui Rudess sau Petrucci ci a cuplului Moore – Matheos. Altfel de minti. Alte concepte. Alte idei. Cuplul a mai colaborat si inainte de OSI, fie si numai pe cateva albume Fates Warning. Prieteni buni si muzicieni talentati, sa se fi uzat totusi relatia lor din punct de vedere componistic? Probabil ca nu, desi uneori asa mi se pare si incep sa ma lamuresc pe masura ce scriu aceste randuri ca nemultumirea mea vine din doua-trei aspecte. Din abuzul de efecte electronice, de sunete ciudate, uneori cu tenta industriala. Da, asa cred ca e un motiv. Si al doilea e mai mult un side-effect al primului. Albumul nu e la fel de melodic ca prima realizare OSI. Si nici pe departe atat de melodic cum l-as fi dorit eu. Da, astea-s motivele si sunt poate doar ale mele. Asta-i meteahna mea, prefer melodia inainte de orice si nu ma pot lipsi de ea. Moore se poate lipsi de ea atunci cand trebuie si nu o face rau. Pentru ca, dincolo de cele doua neajunsuri personale, albumul e cat se poate de interesant. Avangardist si cumva de atmosfera. Si Moore e vioara intai, Matheos doar completeaza, Vera e ca si cum nu e iar Portnoy… ei bine, Mike a intrat intr-o alta perioada a vietii lui. A demonstrat ce a avut de demonstrat iar acum, conducandu-se parca dupa proverbul "Less Is More", nu face decat sa sustina prin balansul sau tipic, executiile celorlalti. O partitura relativ lejera din punct de vedere tehnic, doar pigmentata de mici elemente de efect. Si acum ca ma gandesc bine, ar mai fi un minus pe care il pot atribui albumului: are tendinta uneori sa devina monoton. Veti zice ca e pentru atmosfera si s-ar putea sa aveti dreptate, dar parca uneori e prea multa… “atmosfera”. Si asa am reusit sa mai dau un sut albumului. Si mai gasesc un motiv: lipsa unui vocal versatil. Moore poate dar nu foarte mult. Am auzit voci care spuneau ca Ray Alder (Fates Warning) ar fi fost potrivit. Probabil, oricum s-ar fi gasit oameni, dar cred ca Moore n-a dorit sa renunte la oportunitatea de a-si duce pana la capat experimentele proprii. N-as vrea sa las impresia ca e vorba de un album plictisitor, prost gandit sau nemuzical. Nici pomeneala. Lovesc intr-un album structurat, unitar si, ma repet, interesant din multe puncte de vedere, de la conceptie pana la executie. E o forma de exprimare relativ noua, care-mi place si-mi da de gandit. Nu va fi probabil niciodata mainstream. E provocatoare. E un experiment, iar experimentele prin natura lor au darul de a conduce la rezultate nebanuite si care de obicei merita studiate cu toata atentia. Rezultatele pot oscila de la oribil la genial. Trebuie insa privite cu mintea limpede si deschisa la orice posibilitate. S-ar putea sa te prinda atmosfera. Sau sintetizatoarele. Sau totul. Sau nimic. Recitind cele scrise mai sus, realizez ca n-am spus mare lucru si ca m-am invartit in jurul cozii. Mai bine asa, parerea trebuie sa v-o formati singuri, in cazul unui asemenea album poate mai mult decat oricand. Daca v-am starnit curiozitatea, uitati tot ce ati citit si ascultati albumul. Daca nu, sorry, Kevin. Sa nu uit… Daca sunteti fixati numai si numai in death metal sau daca cea mai buna trupa din lume pentru voi e Manowar, ignorati acest album. Sorry again. P.S. Inca un lucru care merita mentionat e ca, intr-o varianta limitata, CD-ul vine cu un bonus de 6 piese care n-au intrat pe album. Daca gasiti formatul in cauza, desi probabil nu schimba nimic impresia data de primele 11 bucati, puneti mana pe el. Asta ca sa nu regretati daca albumul va ajunge candva "de colectie" ;)
|
Comenteaza la: Free