ONE MAN ARMY AND THE UNDEAD QUARTET - Grim Tales

Mi-au placut One Man Army And The Undead Quartet inca de la precedentul album, Error In Evolution si chiar am fost curios sa ascult noul lor produs de studio. Care a intrat in ultimele zile in heavy rotation la mine in masina, impreuna cu ultimul Bloodbath.

Nu am fost un mare fan The Crown, dar vocea lui Johan Lindstrand mi se pare in continuare una dintre cele mai bune din domeniu, si inainte de 2004, odata cu desfiintarea The Crown, cat si dupa. Omul are ceva c**ie, niste corzi vocale de fier si destula melodie si accente incat sa nu fie liniar. Insa nu vocea e principalul atu al albumului, ci albumul in sine. Are death metal nevos, death metal la mid tempo, thrash-death si gothenburg suficient, pastrandu-se aproape in permanenta o tenta de melodie.

Ritmica albumului e excelenta iar trupa reuseste sa aiba in permanenta nerv si forta, chiar si in cele cateva pasaje mai lente, sectia ritmica functionand perfect. Chitarile sunt si partea grozava si veriga slaba a albumului. Veriga slaba pentru ca destule riff-uri sunt destul de subtirele. Partea grozava pentru ca au melodie si mai ales solouri excelente. Cred ca demult n-am mai ascultat un album de death metal cu solouri solide, tehnice si armonioase, iar acest Grim Tales are asemenea solouri din plin. S-ar putea dealtfel sa ma fure acest aspect suficient de mult incat sa le iert alte slabiciuni.
  

Grim Tales e probabil unul din albumele reusite de death metal melodic ale anului, un pic modest prin inspiratia riff-urilor dar cuceritor prin dinamica si melodie.
 
(+): nerv, voce, solouri
(-): destule riff-uri banale.

Cynyc Nota: 8