Ma mai "risc" la cronica unui album apartinand unor colegi din scena metalului autohton, chiar daca asta imi poate atrage unele antipatii ulterioare. In Motion... este al patrulea album din discografia Interitus Dei, ceea ce e deja un mare lucru pentru orice trupa din zona metalica locala, mai ales ca istoria destul de lunga a constantenilor a fost marcata de multe schimbari de componenta. Produs in Germania, tara cu care Interitus Dei au incercat sa-si dezvolte destul de mult relatiile, albumul beneficiaza de o productie buna atat la capitolul sunet cat si in ceea ce priveste imaginea produsului finit. Din punct de vedere al sunetului insa, desi mix-ul e foarte corect, raman totusi niste aspecte pe care nu orice studio si orice buget ti le pot asigura: un sunet de toba bun si dinamic pe de o parte si energia unui master analog bine facut. Ascultand albumul dupa concertul de lansare, in care piesele au avut atuul unei dinamici specifice live-ului si un sunet bun, am fost parca un pic dezamagit, dar nu e grav in nici un caz. O alta mica dezamagire a constat in modul in care a fost produsa vocea lui Adi Galu, un pic in spate, fara explozie si cam infundata, mai ales pe unele refrenele pe care ar fi trebuit sa faca ravagii. Dar punem si un plus pentru tonul si executia vocala a lui Bogdan Boeru. Oricum, combinatia de voci este unul dintre marile plusuri ale trupei si cu siguranta un atu de exploatat si in continuare. Compozitional, Interitus Dei ofera un album omogen si eterogen in acelasi timp, piesele avand destul de multe diferente stilistice, dar posedand o coloana vertebrala unitara. E greu de incadrat stilistic, dar se bazeaza acelasi doom-gothic, ceva mai heavy ca odinioara, totul foarte melodic si foarte ritmat. Piesele merg in general pe anumite "retete", un strop cam batranesti, lucru care le face sa fie catchy, dar dau si senzatia ca parca parca le-am mai auzit. Diferenta o fac liniile melodice, unele foarte reusite. Daca chiar pe piesa de titlu, In Motion, si Strained acestea nu mi se par neaparta foarte inspirate (ma rog, chestie de gust), restul pieselor au linii reusite si destul de memorabile. Baietii au tinut sa puna pe album si cover-ul dupa "Hasta Siempre Comandante Che Guevara", care chiar daca a nascut ceva controverse atunci cand l-au cantat prima data, mie unuia mi se pare reusit si amuzant, fiind si un fan atat al piesei cat si al cover-urilor metal facute dupa piese din alte genuri. Sper ca In Motion... sa reprezinte un nou inceput, la un alt nivel, pentru Interitus Dei, mai ales ca trupa a reusit sa faca un mic pas catre vest. Cu siguranta ca nu le-ar strica un pic de "modernism" in compozitie, dar chiar si asa, noul album poate fi considerat unul solid si reusit.
|
Comenteaza la: In Motion...