KADAR - Infidel

Au trecut câțiva ani de la Borat și memoria publicului e, cum se știe, scurtă, dar tot n-aș vrea să fiu în locul lui Ruslan Isayev și Zufar Sydykov, cei doi muzicieni care au înființat Kadar. Căci Kadar e o trupă din Kazahstan. Și uite ce escroc sunt și eu, cum aud de Kazahstan, imediat mă gândesc la Borat. Din păcate băieții mai și arată, cum să spun, cam așa cum își închipuie hipsterii că ar arăta metaliștii. Puțin caricatural adică. Oarecum provincial. Sigur că nu asta contează, ci, cel puțin în principiu, muzica, dar până la urmă, vrem nu vrem, contează nițel și asta, altfel nu ar trimite casele de discuri pachete multimedia, doar snopi de mp3-uri, ceea ce, în unele cazuri, ar fi poate o idee mai bună.

În ce privește acum muzica, stilul Kadar poate fi cică descris ca un amestec „impredictibil” de genuri. Ca o combinație a „totului cu totul”. Da, da, chiar așa zice textul promoțional. Concret, acest universalism înseamnă death-thrash asezonat cu ceva jazz. Ce e impredictibil aici nu știu, dar poate pe viitor băieții ne vor surprinde cu un amalgam de techno, drone-doom și muzică populară kazahă. Rămâne de văzut. Mie în orice caz ambiții de genul acesta, mai ales dacă ele apar la o trupă debutantă, nu îmi trezesc multă încredere. Eu zic că o formație de death metal ar trebui să pornească de la Obituary. După aia poate să tot evolueze spre The Faceless, dar nu ar trebui să înceapă de acolo.

Infidel nu e cu toate acestea o mare debandadă stilistică. Explicația ține poate de faptul că duoul există deja de câțiva ani și albumul de debut a avut timp să se coacă. Cele șapte (mă rog, șase plus un outro) piese conțin într-adevăr câteva elemente jazz – n-ar fi exclus ca băieții să aibă ceva studii în domeniu – dar rolul lor este oarecum decorativ. Și asta în sensul bun al cuvântului. În momentele ei mai abstracte, muzica Kadar amintește mai degrabă de Death-ul târziu decât, să zicem, de Gorguts. Death progresiv, deci, dar cu măsură. Accentul se află oricum pe metal, nu o dată pe metalul „clasic”. Compozițiile sunt însă suficient de variate încât Infidel să nu devină plictisitor. Mini-albumul este chiar opusul plictisitorului, cel puțin în sensul că pare prea scurt. În mod normal 23 de minute sunt suficiente pentru un disc death metal, dar ascultând Infidel poți rămâne cu impresia că formația n-a avut ocazia să se desfășoare la nivelul adevăratelor ei capacități.

Dincolo de interesul meu persistent pentru undegroundul țărilor ceva mai exotice, trebuie să recunosc că m-am pus să ascult Kadar în primul rând deoarece numele trupei amintește de cel al fostului dictator comunist maghiar. Asta nu e însă singura ei virtute, după cum rezultă, sper, din cele de mai sus.
 

Gabriel Szünder Nota: 7