ABIGAIL - It Is the Night I Fear

"And all the rivers that flow
Inside my soul
From head to toes
They all leave scars and carve
deep trails down to my bones
Until I die"

"It is the Night I fear
The most
Of all the nights I’ve feared
Before...
There are so many stains on walls that
If you’ll have a closer look
You’ll see them crawl."


In cele ce urmeaza o sa va vorbesc in paralel despre doua lucruri: unul ar fi concertul de lansare al It Is the Night I Fear, iar cel de-al doilea EP-ul in sine, si cum mie mi-a iesit ca ambele au fost legate mai mult decat se intampla de obicei, mi s-a parut o idee buna sa procedez cu amandoua.

Am fost la concertul de lansare al acestui EP, It Is the Night I Fear, sincer mai mult curios sa vad cum mai suna Abigail, plus ca il cunosteam pe Razvan, plus ca era o trupa romaneasca, deci sa o sustinem, plus alte motive minore, sa ma mai vad cu diversi amici, sa mai beau o bere, sa mai ies din casa, etc. Pentru mine Abigail era, sau mai exact zis ramasese de la ultimul compus din 2007, o trupa ascultabila daca ma intalnesc cu ea intamplator, cu piese ok, suficiente. Bine, nici genul nu ma atragea extraordinar de mult, sau mai exact spus, doom-ul asta nu este pe primul loc in muzicile mele. Bai, deci una peste alta, Abigail nu prea ma tragea sa mai ascult din cand in cand. Si a fost concertul de lansare, unde tot ce s-a intamplat acolo m-a cam lovit. Incepand cu Anathemele de dinaintea show-ului propriu-zis, continuand cu un sunet beton, si noul (cel putin pentru mine) si intregul concept muzical. Una din surprize a fost atunci, si este si pe It Is the Night I Fear, vocea. Vocea asta este arma secreta a trupei, parca a fost antrenata intr-un beci undeva in secret,  si dezlantuita doar cand a fost gata. Excelenta pe growl, sustinuta parca fara nici un efort, mai rar pe la noi, de aia si sunt atat de entuziasmat. Am zis ceva de un sunet beton - asta avem pe EP, si din fericire asta am avut si la concert. Materialul "suna ca afara", cum se zice. OK, ok, stiu ca acum putem sa ne luam cu totii tehnica aferenta, nu stiu ce pod si nu stiu ce pedala si putem trage acasa sau la sala, dar eu cred ca mai tine si de cine invarte de butoane, si cat simte ca trebuie sa urce cu exigenta, si cat ce inseamna "cum trebuie". Pentru ca ce se aude aici imi suna a super frecat si sters si tras din nou si bibilit si rescris si reinregistrat. "Septic" sau "razor sharp" sunt cateva termene care imi vin acum in minte cand privesc intregul EP, si gasesc ca merg manusa cu tot albastrul Abigail. Care albastru, va intrebati ? pai va invit sa intrati pe site  - www.www.abigailofficial.com. Ei chiar zic la inceput, scrie sus de tot: Abigail - Dark days turned into blue nights. Sa va zic si de bas - tonul ala este basul de pe Silent Enigma, dupa parerea mea umila cel mai bun album al lor. Si uite cum aici ma leg de "Sweet Cruelty", care mai are putin si este un tribut Anathema, iar tot aici as mai zice cum o simti pe piesa asta ca vine cumva din alte vremuri ale trupei.

Sar putin acum de la una la alta... artist fiind, nu poti canta un gen anume ca la inceputurile lui decat daca te chinui sa il pastrezi asa, sau doar daca nu vrei deloc sa-ti aduci nici un pic de contributie personala in ceea ce compui. Altfel, toti acesti ani care ti-au trecut pana acum, cu toata muzica pe care ai ascultat-o si cu toate experientele pe care le-ai avut, isi pun amprenta destul de clar pe creatiile tale. Acesta este si cazul Abigail cu It Is the Night I Fear. Da, in principal doom, asta este foarte clar, dar daca esti atent la ce se intampla simti sub pielea melodiilor diverse influente si adaugari si impletituri si treceri si imbinari. Prietene Abigail, muzica ta are un sound modern orice ai zice (eu unul ma bucur de asta) si asta este clar inca de la "Mirror / A Room Without Windows". Nu ma prea omor dupa vocea clean, dar aici pasajul respectiv merge bine cu piesa. Trecand la "Astral Sleep", aici vreau doar sa mentionez cat de mult imi place cum se deschide totul la minutul 2:50, cum se elibereaza, asta dupa ce pana atunci piesa creste rif dupa rif, se "incarca" emotional. Nu prea pot sa ma opresc amanuntit la fiecare din cele 4 titluri in parte, deoarece toate fac parte din acelasi intreg, toate povestind despre acelasi lucru, greselile trecutului si cum pot deveni ele adevarati demoni, a doua sansa, frica de moarte, mai exact frica de a muri fara sa poti repara nimic din ce ai gresit.

Concluzionand rece, It Is the Night I Fear este un produs de exceptie (mai ales pentru scena romaneasca) care prefateaza un album de exceptie. Daca ar fi sa comparam... evolutia de la "New Dawn" este evidenta pe toate planurile, si Abigail tocmai ce mi-a devenit o trupa interesanta.

Negura Nota: 9