BLOOD CEREMONY - Living with the Ancients

Canada te duce cu gandul mai degraba la sirop de artar si la vara indiana decat la hard rock ocult; cu toate acestea, una dintre cele mai interesante trupe ale acestui recent resuscitat gen vine din Toronto.

Blood Ceremony sunt deja la al doilea album, fac parte din familia Rise Above Records si vara asta concerteaza prin Europa alaturi de colegii de la Electric Wizard si Ghost. Semnatura lor o reprezinta solo-urile de flaut ale vocalistei Alia O'Brien, completate de riff-urile proto-metal ale chitaristului Sean Kennedy, compozitorul majoritatii pieselor. N-avem insa de-a face cu niste discipoli ai celor de la Jethro Tull; mai degraba, adu-ti aminte de duelul muzicuta - chitara din piesa The Wizard, de pe primul album Black Sabbath, dar inlocuieste muzicuta cu flaut. Si mai adauga ceva orga Hammond si o voce feminina, care da un aer sinistru, de film horror din anii `70, incantatiilor despre vrajitoare, ceremonii oculte si sacrificii la lumina Lunii. Cam asa suna Blood Ceremony.

Living with the Ancients incepe cu o oda adusa zeului Pan, piesa complexa, dar, totodata, destul de rapida si heavy (ma rog, dupa standardele Uriah Heep) si care, surprinzator, nu contine flaut. El apare insa din plin in melanjul urmatoarelor piese, fie ca e vorba de izul de doom din Coven Tree, de superba piesa instrumentala The Hermit sau de acid-folk-ul din Morning of the Magicians, ultima piesa de pe prima fata a albumului (ca tot suntem in registru analog).
Fata a doua a discului gazduieste cateva piese mai lungi, dintre care Daughter of the Sun te trece prin toate elementele sunetului Blood Ceremony, cu nenumarate solouri de orga, chitara si flaut care se imbina in cel mai firesc mod.
In concluzie, un album agreabil, din partea unei trupe care are ceva mai multe idei si influente decat alte gasti ce-si cauta inspiratia printre rafturile cu viniluri obscure din anii `70. Dar, si in cazul celor de la Blood Ceremony, cu toate ca influentele sunt bune, lipsesc piesele cu adevarat memorabile. Si-ti vine sa te intrebi: cum reuseau cei de acum 40 de ani sa fie si oculti si heavy si psihedelici si tot ce vrei, iar pe deasupra sa scoata niste piese care ne marcheaza si acum?

Gedi Nota: 8