PECCATUM - Lost In Reverie

Trebuie sa recunosc ca nu aflasem de Peccatum pana la acest LP, si, mai mult decat atat, nici macar nu stiam componenta si istoria acestei formatii. Ignoranta insa m-a facut sa ascult asa cum trebuie albumul, fara sa ma las impresionat de realizarile muzicale ale celor doi componenti. Fata de albumul precedent, Lord PZ si Per Eriksen nu mai figureaza in lista muzicienilor, iar stilul abordat este cumva mai soft, asta daca incercam sa definim muzica aflata pe aceasta noua realizare "de familie".

Ca orice album experimental care se respecta, avem linii melodice intortocheate, atonalitati si, din ce in ce mai prezenta in muzica actuala, o combinatie de voce masculina cu voce feminina, pe diverse registre si interpretari. Claviatura joaca un rol important, daca nu chiar cel mai important, multe dintre structuri fiind construite pe secventele de pian si vocea angelica a lui Ihriel. Dupa primele ascultari m-a uimit foarte mult sound-ul specific jazzului, si cele cateva pasaje electro, combinate cu interventii black, destul de putine de altfel.

Albumul trebuie ascultat cu atentie, avand o atmosfera destul de grea, cu o voce feminina tanguitoare si cu toate acele chitari distorsionate, haituindu-te pentru multa vreme. As putea spune ca ii asociez cu Misanthrope, pentru atmosfera bizara, schimbarile de ritm si sound-ul albumului in general. O muzica de avangarda, aflata la intersectia multor genuri, gothic-metal, jazz si electro, cu siguranta un stil dificil de inteles si digerat, si, cu atat mai mult, de cantat.

Neavand pretentia ca am inteles in totalitate mesajul celor doi muzicieni, si fara a incerca sa compar albumul cu realizarile Emperor (Ihsahn) sau Star of Ash (Ihriel), pot doar sa va recomand un produs iesit din tipare, care va naste cateva semne de intrebare privitor la muzica deceniilor viitoare, combinatia de stiluri nefiind intotdeauna ceva neplacut.

Piesa favorita: Black Star.

SkyDancer Nota: 7