POISONBLACK - Lust Stained Despair

“We're coming to the end of our road /Sorrowful yet glorious somehow”. Cu aceste versuri, incluse pe The Funeral Album  isi incheia anul trecut cariera Sentenced, una dintre cele mai speciale trupe din aria goticului finlandez. Nu avea sa fie insa si cantecul de lebada al vocalistului Ville Laihiala, caruia desfiintarea lui Sentenced i-a oferit timpul de care avea nevoie pentru a transforma proiectul Poisonblack intr-un grup in adevaratul sens al cuvantului.

Ideea de a forma aceasta trupa i-a venit lui Ville candva la sfarsitul anului 2000, manat in special de dorinta de a canta din nou la chitara (instrument pe care se pare ca l-a practicat timp de 17 ani pana in momentul in care a devenit frontman-ul Sentenced). Drept urmare Ville a compus o serie de piese, unele mai stangace, altele mai interesante, cu o puternica aroma de love metal, toate grupate in albumul de debut Escapexstacy, aparut in 2003 la Century Media. Desi albumul a fost mai degraba modest, el nu a trecut neobservat, partial si pentru ca in trupa activau Ville si vocalistul trupei Charon, J.P. Leppäluoto.

Albumul despre care vrea sa va vorbesc este insa Lust Stained Despair  si va fi lansat oficial pe 28 august. Discul aduce cu sine mai multe schimbari si ma bucur ca majoritatea sunt pozitive. Prima si cea mai importanta este ca Leppäluoto nu mai face parte din trupa si implicit nici vocea pe acest disc, sarcinile fiind preluate integral de (cine altul) decat Ville, care a devenit astfel compozitor, vocalist si chitarist al grupului. Cei familiarizati cu stilul sau vor incerca ceva sentimente de nostalgie, pentru ca vocalizele lui Ville aduc pregnant cu cele pe care le facea in defunctul Sentenced.

Numai ca asemanarile nu se opresc aici ci continua si la nivel instrumental pana intr-acolo incat cateva dintre piese (Nothing Else Remains sau Pain Becomes Me) s-ar putea regasi cu usurinta pe The Cold White Light sau pe The Funeral Album. Dar cu toate ca spectrul Senteced planeaza asupra catorva compozitii, ar fi nedrept sa spun ca Poisonblack este doar o clona. De fapt, pe Lust Stained Despair  intalnim, asa cum ne sugereaza si titlul, o sumedenie de influente din zone diferite, atat la nivel liric, dar si pe palierul muzical.

Spre deosebire de albumul de debut, suferinta pentru iubirea pierduta (tema in jurul careia graviteaza majoritatea textelor) starneste mai degraba furie decat disperare si inimi frante si in consecinta avem un disc orientat pregnant spre latura metal, cu suficiente riff-uri taioase. Ritmul este preponderent alert, dar nu lipsesc desigur momentele melancolice, solo-urile triste, iar spre finalul discului avem de-a face chiar cu un soi de balada acustica (Pain Becomes Me) , in care vocea lui Ville se impleteste bine cu acordurile triste ale pianului si chitarii.

Lust Stained Despair  ne arata ca Poisonblack s-au debarasat in mare masura de elementele love metal si incearca sa isi creeze o identitate proprie, printr-o muzica cu multa atmosfera si feeling, dar care e caracterizata si de un sound dinamic. In concluzie, avem un album bun, care chiar daca pentru fani nu poate umple golul lasat de Sentenced, ne arata ca Ville este capabil de multe surprize placute, nu numai in calitate de vocalist, dar si de compozitor.

Dragos P. Nota: 8