ANACRUSIS - Manic Impressions

Manic Impressions este unul dintre acele albume reprezentative pentru tot ceea ce insemna tehnica instrumentala, atunci cand aducem metalul in discutie. In acele vremuri (1991), etichetarea trupelor de acest gen era techno-thrash, insa, odata cu trecerea timpului, termenul de techno s-a dovedit a fi identic cu cel de progresiv. Desigur, conteaza prea putin aceste catalogari, intrucat cel mai important lucru este insasi muzica, indiferent de genul ei. Si, cum acesti baieti au cantat tot timpul muzica in adevaratul sens al cuvantului, atunci orice comentariu este de prisos.

Anacrusis este o trupa venita din orasul St. Louis, statul Missouri (SUA), iar Manic Impressions este cel de-al treilea album al ei. Din pacate, primele doua discuri (Suffering Hour si Reason) sufera foarte mult la capitolul productie, avand un sunet destul de slab chiar si pentru acele timpuri, asta in ciuda faptului ca thrashul de tip crossover este cantat ca la carte, fiind de altfel foarte tehnic. Chiar si asa, odata cu cel de-al doilea material discografic, au avut parte de un turneu alaturi de D.R.I., nimeni altii decat taticii acestui subgen (care la randul lor veneau dupa un album de colectie: Thrash Zone). Probabil ca acesta a fost si motivul pentru care cei de la Metal Blade i-au racolat pe cei patru louisieni sub acoperisul lor, trimitandu-i astfel in studioul Royal Recorders din Lake Geneva pentru imprimarea discului (studio cu ajutorul caruia se nascuse printre altele si primul Skid Row, dar si Empire-ul celor de la Queensryche). De productie s-a ocupat cel care raspunde de partile vocale, dar si de chitara, adica liderul trupei, Kenn Nardi.

Imi este destul greu sa descriu in cuvinte ceea ce se aude pe acest album. La baza lui sta thrashul, insa este vorba de unul foarte tehnic, asa cum pana in momentul respectiv nu se mai auzise niciunde. Fireste, la acea data existau suficiente trupe de techno-thrash care au scris istorie, dar cu toate acestea baietii de la Anacrusis au venit cu foarte multe elemente noi, prin taioasele rifuri de chitara semnate Kenn Nardi si Kevin Heidbrede, sustinuti intr-un mod impecabil de basul lui John Emery. Totusi, sunt de parere ca acest produs nu ar fi iesit in aceasta maniera daca anteriorul tobar nu ar fi avut "norocul" de a se inrola in armata, fiind astfel inlocuit de un adevarat zeu al tobelor, pe nume Chad Smith (care ulterior acestui disc a cantat atat in Pavlov's Dog, cat si in trupa lui Geezer Butler - G/Z/R). Asa cum spuneam mai sus, la microfon il avem acelasi Nardi, dar care nu mi se pare ca exceleaza in mod deosebit la acest capitol si asta in ciuda faptului ca vocea este facuta in mai multe moduri, pe mai multe tonalitati. Legat de John Emery, mi se pare absolut incredibil felul in care basul sau se completeaza cu chitarile atunci cand acestea inceteaza in a-si mai face de cap. Pur si simplu nu iti lasa nici un moment de respiro prin maniera sa de a-si concepe partiturile. Din acest motiv pot sa afirm ca este unul dintre cei mai buni basisti auziti vreodata in intreaga mea cariera de meloman amator.

Nu pot spune ca am vreo piesa favorita, dar imi este foarte greu sa nu remarc Something Real, Explained Away, sau Far Too Long. Desigur, si celelalte piese ramase pe disc se ridica la acelasi nivel, fara nici un fel de discutie, caci daca ar fi fost diferente majore intre ele, atunci am fi avut parte de un album instabil, atat cu piese bune dar si mai putin bune. Cu exceptia lui I Love the World, care este o preluare New Model Army, compozitia pieselor a fost facuta de Nardi, Heidbrede, si Eremy, cu mentiunea ca Nardi apare pe absolut toate piesele ca fiind principalul compozitor, in timp ce ceilalti doi isi dau cu subsemnatul doar pe anumite piese in calitate de co-autori.

Dupa lansarea discului, au pornit intr-un turneu american cu Overkill si Galactic Cowboys, iar printre altele au mai avut alte zece concerte in deschiderea celor de la Megadeth, beneficiand si de retragerea Alice In Chains din acel turneu. Asadar, pentru Anacrusis se anuntau niste vremuri extrem de favorabile din toate punctele de vedere, mai ales prin tehnica lor instrumentala iesita din tipar, dar si datorita concertelor avute la activ. Din nefericire, in ciuda acestor atuuri, sustinerea din partea publicului nu s-a ridicat niciodata la imensa valoare a trupei. Totusi, despre ceea ce avea sa urmeze in tabara americanilor vom discuta cu o alta ocazie, intrucat nu si-au spus deloc ultimul cuvant odata cu Manic Impressions. 

Fantotzii Nota: 10