KVELERTAK - Meir

Norvegienii de la Kvelertak dau impresia ca tin cu tot dinadinsul sa devina mainstream, sau mai bine zis si mai mainstream. Si asta nu-i un lucru rau. Nu-i un lucru rau, atat timp cat muzica trupei pastreaza aceleasi coordonate precum albumul de debut lansat in anul 2010 (Kvelertak) prin intermediul casei de discuri Indie Recordings. Daca ati ascultat materialul anterior sunt sigur ca celor mai multi dintre voi v-a placut.

Pe Meir trupa pastreaza aceeasi combinatie ingenioasa de hardcore punk, hard rock si black metal! Da, cei care fac contact pentru prima data cu muzica trupei, probabil ca vor spune ca treaba asta e cumva ca nuca-n perete. Dar cei care vor spune asta vor fi probabil cei care au descoperit black metal-ul abia in cel de-al doilea sau al treilea val. Ei bine, tin sa va dezamagesc. Sonoritatile punk isi au locul in muzica black metal. Cum vine asta? Bagati urechea la materialele legendarului grup Hellhammer si vedeti ce si cum.

Sa revenim totusi la baietii de la Kvelertak, ca doar ei fac subiectul acestor randuri nu? Sa lasam nostalgiile metalice primitive pentru alte ocazii si sa ne intoarcem privirea asupra eroilor din Norvegia. Kvelertak e... este... cum sa va zic? Kvelertak o da bine de tot! Cu scandal, cu energie, cu haos, cu refrene melodioase ce tind mai mult spre punk decat spre metal, in registru semi-clean si cu multa melodie (Spring Fra Livet, Evig Vandrar); piese ce bat bine de tot spre radacini hard rock (Åpenbaring, Bruane Brenn, Tordenbrak, Kvelertak)  dar si cu scandal si furie black metal, combinata cu un hardcore punk haotic (Trepan, Nekrokosmos).

La fel ca si-n cazul albumului de debut, pentru productia discului Meir este responsabila aceeasi minte luminata din spatele Converge, nimeni altul decat Kurt Ballou! Probabil veti spune ca este cumva o reteta, dar e o reteta reusita! Si cand zic asta ma gandesc la faptul ca norvegienii au reusit sa sune ca ei si sa bata bine de tot in mainstream, dar totusi sa sune original. Original? Da, original, nu din punct de vedere al genului muzical, ci din punct de vedere a abordarii in maniera proprie. Ar fi interesant de vazut asta la mai multe trupe. (Nu, nu sa sune precum Kvelertak ci sa incerce sa aiba ceva al lor pe bune, nu un copy/paste cu pretentii de metal modern).

Intr-o descriere cat mai scurta: Kvelertak stie locul unde hardcore punk-ul isi da intalnire cu black metal-ul iar classic rock-ul vegheaza atent. Sau si mai pe scurt: Kvelertak reuseste sa straluceasca acolo unde multe trupe putrezesc. Pregatiti-va pentru aproape 50 de minute de neuitat! Noii eroi au luat cu asalt scena!

H. Nota: 8.5