LINKIN PARK - Minutes to Midnight

V-ati imaginat vreodata un produs Linkin Park dus la mai multe categorii de extreme? Eu unu, nu. Diversitatea acestui ultim album Linkin Park m-a facut sa-l ascult de cateva zeci de ori numai pentru a savura soundul extrem digital/analogic, compozitiile clasice Linkin Park cu noile compozitii Linkin Park, compozitii de o adevarata maturitate.

Albumele precedente lui Minutes To Midnight cumva trasau o linie previzibila si care deja dupa un anumit numar de compozitii asemanatoare ( stiti voi, felia aia nu-metal) devenise monotona si plictisitoare. Nu credeam ca NIN se poate combina atat de bine cu U2 sau ca Postal Service, spre exemplu sa alterneze atat de bine cu pasaje de forta maxima, reminiscentele de hardcore precedente.

Muzica buna inseamna compozitii bune, pe acest album aveti parte poate de cele mai bune compozitii cam de ultimii ani incoace, deci nu ma pot trezi din betia indusa de acest album.

Totul e caracterizat de perfectiune din toate punctele de vedere, de la frumusetea unui sound chill ( Valentine’s Day sau In Between) pana la nevoia unei piese agresive bine conturate (No More Sorrow sau Given Up), de la cantatul cald al lui Chester pana la tipetele isterice ce foarte bine subliniaza versurile ale aceluiasi Chester – apropos de versuri, cam totul converge ca idei spre starea actuala a societatii americane -, de la free style-ul lui Mike ( eforul sau suplimentar Fort Minor i-a prins foarte bine) executat intr-o mare arta pe Bleed It Out pana la interventiile inspirate ale domnului John Hahn care a redescoperit samplerul si si-a revizuit aportul sau in trupa ducand la un nivel mult mai subtil ideea de turntables, programming sau de beat-uri si nu in ultimul rand il gasim pe domnul Brad Delson marindu-si plaja de compozitie de la punk rock la bucati genul The Edge de la U2 (Shadow of the day) sau de la hardcore pana la solo-uri ( !!!) de un mare bun simt artistic.

Linkin Park au ajuns sa faca muzica, Minutes to Midnight este un must have pentru iubitorii de diversitate si un don’t have pentru impatimitii metalului.

Stefan Nota: 10