TNT - My Religion

La capitolul hard rock Norvegia nu a dat asa de multe trupe. Probabil cea mai cunoscuta este TNT, grup care activeaza de mai bine de 20 de ani. Avand un vocalist american (in persoana lui Tony Harnell ) ei au atins varful carierei prin '87 cand cu ajutorul albumului Tell No Tales au reusit sa patrunda pe piata americana unde au avut si cateva turnee. Grupul mergea pe mana unui hard rock melodic, o combinatie intre Def Leppard si Bonfire plus ceva aranjamente pe clape. In 2003, dupa mai multe experimente muzicale nereusite, trupa s-a reformat in formula de aur si odata cu aceata reuniune era de asteptat sa se intoarca la genul care i-a consacrat, lucru care in parte s-a si intamplat. Ca si in cazul altor formatii de succes din anii '80 care au revenit in actualitate (de ex Tesla, Skid Row, Danger Danger), genul practicat a fost "updatat" conform vremurilor in care traim. Aici intervine abilitatea de a integra in stilul lor elemente noi fara a se pierde din feelingul anilor '80 si se pare ca membri grupului s-au descurcat onorabil la acest capitol.

O schimbare esentiala este soundul modern. Muzica a avut de castigat la capitolul groove, mai pronuntat in piese ca (Invisible Noise, My Religion, Give Me A Sign). Vocea lui Tony are o tonalitate inalta (in genul lui Bernhard Weiss de la Axxis) dar aproape a renuntat la partile tipate. Unele piese sunt mai apropiate de ce au facut in trecut, mai melodioase (Lonely Nights, You'll Be There, Everybody's Got A Secret). Nu puteau sa lipseasca baladele (Perfectly, Song 4 Dianne) si avem si 2 pasaje de chitara clasica (Flow, The Last Word).

Este un exemplu bun de album care impaca doua perioade diferite si merge pe linia unui hard rock modern care de cativa ani a inceput sa intre din ce in ce mai mult in atentie. Discul a fost bine primit mai ales la ei acasa, intrand pe locul 14 in topul norvegian.

Favoritele mele sunt: Everybody's Got A Secret, Invisible Noise si Lonely Nights.

Andrei M. Nota: 8