ASTRAL DOORS - New Revelation

Cred ca ultima isprava a celor de la Astral Doors se descrie prin power metal facut ca la carte, cu ceva influente (ok, multe) Ronnie James Dio, cu cateva trimiteri (ceva mai putine) la Iron Maiden si cu putin parfum progresiv care sa-l duca mai sus de mediocritate. Ce mi-a placut este faptul ca partea de clape a ramas cu rol decorativ, care sa umple, dar nu sa iasa in fata si modul in care chitarele se intrepatrund cu restul instrumentelor. Albumul are de toate, de la piese energice si in your face, precum New Revelation, Pentecostal Bound sau Planet Earth, la altele balansate (cele mai multe), cu treceri de la un tempo la altul, ca in Waiting for the Master, Quisling, Cold War Survivor sau Shores of Solitude, si pana la cele melancolice, Bastard Son si Mercenary Man. Per ansamblu, albumul a devenit mai placut urechii pe masura ce l-am ascultat de mai multe ori la rand, datorita chitarelor, vocii si versurilor, ultimele doua fiind atuuri importante. Desi nu pot spune ca m-a dat pe spate sau ca m-a frapat prin originalitate, New Revelation este o aparitie frumoasa, legata, omogena, ceva mai sus de tipare si o evolutie evidenta de la precedentul Astralism.

(+) chitare, voce, imbinarea placuta a influentelor
(-) influentele raman influente, mai ales cand sunt atat de evidente

Mad Nota: 8