ROYAL HUNT - Paradox II: Collision Course
|
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 14.03.2008 CASA DE DISCURI: Frontiers Records 7.5
NOTA METALFAN: 8.7
NOTEAZA ALBUM: 5 voturi
Top 2008: #75 |
Royal Hunt  Componenta: Mark Boals - voce; Andre Andersen - clape; Marcus Jidell - chitara; Per Schelander – bas; Allan Sorensen - tobe |
|
TRACKLIST: 01. Principles of Paradox02. The First Rock03. Exit Wound04. Divide and Reign05. High Noon at the Battlefield06. The Clan07. Blood In Blood Out08. Tears of the Sun09. Hostile Breed10. Chaos A.C. |
Au trecut aproape trei ani de cand astept un nou album Royal Hunt si pentru ca Paper Blood s-a numarat printre albumele mele preferate de la aceasta trupa, am sperat ca si urmatorul album o sa fie la fel. Ei bine, n-a fost chiar asa, diger Collision Course de vreo doua saptamani si desi urmeaza acelasi stil Royal Hunt, ii lipseste un anumit “ceva”. Dupa aproape 11 ani, Royal Hunt s-au hotarat sa faca o continuare la Paradox-ul din 1997 prin Collision Course, de care s-au legat de altfel prin tema de pe Long Way Home atat in Principles of Paradox cat si in incheierea albumului, respectiv in Chaos A.C. Desi suna a Royal Hunt si se vrea o continuare a Paradox-ului, nu avem aici nici un Message to God sau Long Way Home si de multe ori, pasaje intregi din piese par a fi puse acolo doar de umplutura. (De fapt eu sunt doar dezamagit ca urmeaza prea mult stilul anterior si nu mai aduc absolut nimic nou nici in sound nici in compozitie nici in interpretare). Daca ar fi sa fac o recenzie mai elaborata pe lista de piese, cred ca ar fi suficient sa iau caracterizarile de pe ultimele albume si sa le dau copy / paste, asa ca .. din bun simt o sa ma rezum la ce am spus mai sus. All in all, cred ca e un album foarte bun pentru cei conservatori care nu prea agreeaza schimbarile, asa ca ... daca v-a placut Royal Hunt pana acum, sunt sanse mari sa va placa destul de mult si Collision Course. (+) acelasi Royal Hunt, Blood In Blood Out
Andy Vasilescu
Nota: 7.5 |
Posteaza pe pagina mea de Twitter
Posteaza pe pagina mea de Facebook
Posteaza pe pagina mea de MySpace
Trimite pe YM
Trimite pe emailAlte Albume
Har
Obarsie
Long Day Good Night
Grandeur
Gloria
The God-Shaped Void
• Cadaveria: heavy metal cu zâmbetul pe buze
• Paul Dean (Jerusalem): from John Mayall to Ian Gillan - the story of Jerusalem
• Dizzy Reed (Guns N'Roses): It takes time to make a record
• Buday Tamás (Tormentor, Nifelheim): being true and honest to each other and never let a system to tell you who you are and what you are capable of
• Festivalul Celtic Transilvania 5 sau fabrica de rockeri de la Beclean; interviu cu Narcis Mureșan
• Magazinu’ 51: Întotdeauna am preferat scena mare în locul pivnițelor
• Ionuț Șolescu „Shole” (Crize): o lume mai bună, curaj și verticalitate
• Sofia Sarri: traiul aproape de natură m-a făcut să fiu mai mult un spectator
• Scandal – „Payback Days Romanian Tour”, capăt de linie în Bucureşti, cu BKS şi Heresy
• Crippled Black Phoenix cu The Devil’s Trade în deschidere – muzică de salon dintr-o eră inexistentă
• The Hives - Bucharest GreenSounds Festival 2018
• Judas Priest la București – amintiri din „Epoca de Aur” – trăiri contradictorii
• Layne Staley a murit, dar Alice In Chains trăiește
• Stone Sour infiltrează Europa
• „Crazy World Tour” – alt concert criminal cu Scorpions în Bucureşti, ultimul sau nu
• Am luat maşina timpului până la Quantic, la petrecerea cu Scandal – 20 de ani, Damage Case şi Magazinu’ 51
Nota utilizatorilor 8.4
Incep sa ma satur de tendinta asta a trupelor vechi de a incerca sa iasa din nou la suprafata pastisand albume vechi.
Ma rog - nu zic ca albumele lui Helloween, Queensryche sau Gamma Ray au fost rele dar de obicei astepti o evolutie sau o schimbare a stilui atunci cand iti asculti trupa preferata si nu o intoarcere la ritmurile prafuite pe care le digeri din nou si din nou de atata timp. E pacat ca unele trupe nu isi asuma prea des riscul de a face greseli inovand.
in ce ma priveste, chiar daca unele albume Dream Theater nu mi-au implinit in totalitate asteptarile, am apreciat faptul ca in fiecare nou album se intrevade dorinta de a inova. Chiar daca rezultatul nu e totdeauna extraordinar macar trupa nu aluneca in manierism.
Da,Royal Hunt nu mai sunt aceiasi fara D.C. Cooper.Vad ca tind sa devina un fel de ....Running Wild(nu trageti!n-am nik cu Running Wild,dimpotriva...).Intr-adevar, un album pe care il asculti si nici nu bagi de seama ca s-a terminat.pacat!ca meserie stiu baietii.eu cred ca albumul a fost scos doar asa, sa isi onoreze contractul cu casa de discuri.poate la anul vin si ei cu ceva mai consistent!
Mie personal imi place albumul...mai mult ca Paper Blood. Bineinteles nu se compara cu cele de vremea lui dc cooper dar nu e rau deloc. Are putere si muzicalitate, e digerabil si agreabil. Nota 8.9 da nici chiar 7.5. Hai Andy mai asculta si fa o comparatie cu altele la care ai dat note mai mari si sunt praf...